Ce naibii sunt creanțele asupra Statului și de ce ologesc ele tânăra noastră democrație
de Moise Guran
Văd că nu prea dă nimeni importanță discuției despre regimul juridic al creanțelor asupra Statului. Eu o consideram utilă și cred că sunt sute de mii de români care ar fi ciulit urechile dacă le-ar fi spus cineva ce sunt acelea creanțe asupra statului. Gândiți-vă doar la cadrele didactice sau la oricare alți bugetari care au câștigat procese cu statul. Gândiți-vă la cei care s-au judecat pe taxa auto și au câștigat… Câți dintre ei știți să-şi fi luat banii? Când are bani de dat, Statul își face o lege prin care își eșalonează datoriile pe ani, cincinale sau chiar decenii. Asta deși chiar în Constituția actuală creanțele asupra statului sunt garantate. O garanție goală de conținut, o vorbă scrisă undeva, că nu ne doare mâna să scriem câte constituții vrem. Statul nostru este dator vândut unei părți a cetățenilor săi, iar inegalitatea evidentă între stat și cetățean când vine vorba de dat și de luat bani ologește grav democrația noastră.
Probabil premierul Victor Ponta este îngrijorat de efectele pe care le-ar avea propunerea lui Crin Antonescu de a introduce același regim juridic de penalități când vine vorba de datoriile statului. Orice premier ar fi. Dar dacă tot modificăm Constituția cred că ar trebui să privim lucrurile în perspectivă și să nu mai lăsăm guvernanților de mâine posibilitatea de a face prostiile celor de ieri. Să știe că nu poți majora salariile profesorilor înainte de alegeri dacă n-ai bani după, să știe că nu poți pune taxe auto care îl lasă pe om fără dreptul de dispoziție asupra mașinii sale sau chiar să știe că nu poți să amâni 25 de ani despăgubirea celor care au fost abuziv lăsați fără proprietate de comuniști. Iar noi toți, ca nație să știm că trebuie să ne alegem lideri corecți, care nu mint în campanie și care, o dată ajunși la guvern vor fi capabili să rezolve astfel de probleme respectând Constituția și implicit pe cei cărora statul le este dator vândut.
