EMILE, NE MIŞCĂM ŞI NOI MAI CU TALENT?
de Moise Guran
De la o vreme am impresia că Emil Boc ţine cu tot dinadinsul să plece la el acasă. Îşi va asuma din nou răspunderea pe o prostie. Pe o altă prostie decât cea pe care şi-a mai asumat şi anul trecut răspunderea. De doi ani vorbim non stop de legea salarizării bugetarilor, deşi, din punctul meu de vedere soluţia este simplă şi la îndemâna oricui. Am mai scris despre asta, dar simt nevoia să o dezbat aici cu voi, simplificând la maximum totul.
Principii
1. Autoritatea administrativă este responsabilă în faţa alegătorilor de ceea ce face cu banii lor. Aşadar autoritatea trebuie să aibă libertate în administrarea acestor bani, indiferent că vorbim de formarea bugetului sau de alocarea lui.
2. Unităţile administrativ-teritoriale care nu se pot susţine din pdv bugetar trebuie să se desfiinţeze, urmând a fi alipite altora mai mari. Cazul Sibiului unde primarele neamţ se luptă cu comunele de pe lângă pentru că nu poate aduce zone industriale e demn de studiu. Trebuie văzut fiecare cum se descurcă şi în ce măsură suburbiile Sibiului pot avea independenţă, când locuitorii lor muncesc în oraş, locuiesc la ţară, dar primăria de la ţară vrea să-şi facă şpăgile individual cu investitorii care vor să se dezvolte lângă Sibiu.
3. Bugetele locale, cu excepţia bugetelor de investiţii trebuie scoase în afara Bugetului General Consolidat. Astfel, pe ministerul de finanţe nu-l mai interesează cât e taxa pe barieră la Mamaia sau cât ia salar contabila de la Văscăuţi.
4. Bugetele de investiţii (exclusiv ReCa-uri de interes local, cum ar fi văruirea primăriei de la Văscăuţi) sunt gestionate în mod proporţional cu nr de locuitori după o schemă fixă de la Consiliul Judeţean. Astfel se elimină alocările pe criterii politice. Se pot gândi bonificaţii în alocări mai mari de investiţii pentru primăriile care au excedent bugetar. De exemplu dacă un primar economiseşte anul ăsta din taxe locale 3 lei, iar anul viitor vrea să-i bage în asfaltări, Consiliul este obligat să îi dea un bonus de 7 lei pentru investiţii. Asta băşca de bugetul de investiţii alocat pe criteriul numărului de locuitori.
Şi acum să ne întoarcem la problema salarizării, având în vedere acest model de funcţionare a Primăriei din Văscăuţi. Primarul poate pune ce taxe vrea în satul lui. (Desigur asta necesită modificarea Codului Fiscal dar şi o nouă Lege a Administraţiei Locale). Dacă o împovărează prea mult pe ţaţa Leana, ţaţa Leana nu îl mai votează şi el ştie asta. Dacă o impozitează prea puţin nu are bani să-şi plătească oamenii. Dacă dă salarii prea mari “specialiştilor” de la Primărie 1.o înfurie pe ţaţa Leana şi 2. Nu-i mai rămân bani de cofinanţare investiţii. Deci primarul este stimulat să gândească, să îşi facă un plan bugetar adevărat, nu să plângă toată ziua pe la Consiliul Judeţean.
Promit să calculez pe viitor şi un impact asupra Bugetului general consolidat. Feelingul meu îmi spune că s-ar reduce foarte mult cheltuielile cu salariile iar bugetele de investiţii ar creşte semnificativ. Voi ce ziceţi?
