Și dacă Cipru a fost doar începutul?
de Moise Guran
Nu înțeleg nici în ruptul capului cum a putut fi de acord Banca Națională a României cu preluarea sucursalei Bank of Cyprus de către Marfin România. O fi Marfin bancă românească dar acționarul Marfin din Cipru va fi Bank of Cyprus. Care va fi salvată acolo și interesul ciprioților de a păstra afacerea România în curtea lor este până la urmă justificat. Afacerile ciprioților din România sunt bune pentru a fi vândute mai târziu, dar până atunci această tranzacție nu face decât să treacă riscul asupra Fondului de Garantare din România.
BNR reușește astfel să rezolve riscul unei ieșiri rapide de capital pe de o parte, salvează de asemenea depozitele mai mari de la sucursala Bank of Cyprus din România dar, pe de altă parte, își asumă riscul digerării aici în România al unei situații deloc plăcute. Nu este clar cum vor reacționa românii care au depozite la Bank of Cyprus și care, de câteva săptămâni au acces limitat la bani. Gândiți-vă cum ați reacționa fiecare dintre dumneavoastră aflând că, în sfârșit situația s-a rezolvat, Bank of Cyprus din România ajunge prin Marfin sub controlul unui Bank of Cyprus din Cipru. Impresionantă soluție! Și mă opresc aici cu speculația că terenul e mlăștinos.
Ceea ce se știe însă cu siguranță este faptul că două bănci românești, Raiffaisen și Transilvania, susținute puternic de BNR, au încercat și nu au reușit să preia depozitele Bank of Cyprus din România. Negocierea n-a ieșit, cei de la BNR nu s-au impus. Și au negociat cu Banca Ciprului nu cu vreo putere financiară mondială… Și dacă Cipru a fost doar începutul?
