Armele împotriva bunăstării

Războiul reprezintă o risipă uriaşă de bani, care ar putea fi folosiţi pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei civile. Acesta a fost esenţa mesajului pe care l-a lansat în aprilie 1953 preşedintele american Dwight Eisenhower într-un celebru discurs pe care l-a ţinut după moartea lui Stalin. Eisenhower spera atunci ca Statele Unite şi URSS să pună capăt cursei înarmării despre care credea că “împiedică sistemul american, sistemul sovietic şi oricare alt sistem din lume să obţină abundenţa şi fericirea.”

Ca să ofere putere discursului său, Eisenhower, veteran de război, a arătat că la acea vreme banii cheltuiţi pe un bombardier ar fi asigurat construcţia a 30 de şcoli, a două spitale sau a 7.000 de locuinţe. Au trecut 60 de ani de la acel discurs, iar jurnaliştii de la New York Times au refăcut calculele. Căci unele arme s-au scumpit de câteva mii de ori în acest interval. Cel mai scump bombardier american, B-2, costă aproximativ un miliard şi jumătate de dolari. Cu aceşti bani ar putea fi construite nu 30, ci 100 de şcoli capabile să găzduiască 600 de elevim, 6 spitale, sau 34 de mii de locuinţe în Statele Unite. Într-o ţară ca România, aceşti bani ar asigura apartamente pentru 100 de mii de familii.

Dwight D. Eisenhower şi-a încheiat mandatul la Casa Albă avertizând Statele Unite de influenţa tot mai mare a industriei militare în economie şi în politică. Şi, chiar dacă procentul cheltuielilor militare în PIB-ul Statelor Unite a scăzut considerabil în ultimele decenii, risipa despre care vorbea Eisenhower continuă. Însă, redirecţionarea cheltuielilor militare spre îmbunătăţirea condiţiilor rămâne doar visul unei lumi utopice în care nicio ţară nu o ameniniţă pe alta, iar în America benzina nu este mult mai ieftină decât în Europa datorită bombardierelor care merg la război în ţări bogate în petrol.