Cum negociezi cu Germania?
de Moise Guran
Niciodată autoritățile noastre nu au știut să fie proactive într-o acțiune externă, adică să facă ele primul pas întotdeauna într-o negociere. Eforturile din ultima perioadă în speciale cele ale lui Titus Corlățean și Victor Ponta pentru obținerea unui vot pozitiv pentru Schengen seamănă cu celebra vorbă a cetățeanului înecat la mal. Diabolicul ministru de interne al Germaniei n-a spus săracul de el decât că oricine vrea să vină să muncească sau să studieze în țara sa este bine venit. Cine își exportă problemele cu asistații sociali în UE are o problemă de Schengen. Ai noștri nu au reușit să anticipeze această lovitură care a făcut terci toate eforturile lor de până acum.
Chiar nu s-a gândit nimeni din guvern că nemții au alegeri la toamnă? În fond, neamțul n-a ținut un discurs rasist precum olandezul care ne-a blocat ușa Schengen doi ani. A zis doar că ei în Germania sunt fanii celor care muncesc.
Apoi mai este o pistă pe care guvernanții noștri probabil că nici nu s-au gândit să meargă. Dacă vizita lui Ponta la Paris, întâlnirea lui cu oamenii de afaceri francezi, apoi Vinci și autostrada Comarnic-Brașov, pot avea o legătură cu faptul că Franța nu se opune intrării noastre în Schengen deși a fost cea mai radicală în materie de urcat romi în avion, cu Germania n-a căutat nimeni astfel de canale de comunicare. Nu s-a întrebat nimeni de ce n-ar fi E-On ambasadorul României? Sau Metro? Sau Continental? Potrivit Ziarului Financiar firmele germane mănâncă o pâine de 9 miliarde de euro pe an din România. E drept că și Dacia vinde mai multe mașini în Germania decât în patria mumă, dar aceste aspecte ar fi trebuit să-i facă pe cei care au gândit ofensiva Schengen să înțeleagă în primul rând că poți deveni frate cu oricine dacă știi din capul locului că brânza e pe bani. Și tot din același motiv România ar mai trebui să înțeleagă că o poziție de forță în relația cu Germania poate fi cel puțin ridicolă și cel mult stupidă. Aviz ministrului de interne Radu Stroe. Hai să fim sinceri și să recunoaștem – greșeala guvernului în această poveste este că nici măcar nu a încercat să negocieze cu Germania. Afinitățile francofile ale premierului Victor Ponta nu au de ce să ne transforme într-o țară germano-fobă.
