Ce dreaq tocmai s-a întâmplat în Ucraina?

Moise Guran

Scuze pentru titlul mai puțin formal, dar dacă ați dat click pe el probabil urmăriți și voi ca și mine cu uimire, speranță, bucurie, evenimentele incredibile ale acestui weekend. Da, în trei zile, Armata Ucraineană a spulberat pur și simplu Frontul de Est, într-un soi de blietzkrieg genial, explicat mai bine decât o pot face eu de experții ISW (comentariu rezumat de Aplicația Biziday aici). Cum a fost posibil așa ceva? Și, mai ales, ce urmează? Se termină războiul? Cade Putin? A învins deja Ucraina? Va reuși să-și mai elibereze sudul și Donbasul? Încerc să răzpund, atât cât mă pricep, în mod speculativ evident, la aceste întrebări. 

Vă mai amintiți poate că, de prin ianuarie, printr-o serie de articole publicate pe acest site, avertizam că Putin va ataca. Pentru că dincolo de bullshiturile pe care propaganda rusă le îndruga despre expansiunea NATO, atacul asupra Ucrainei era un mod de răsturnare a ordinii internaționale și, mai ales, a celei europene, fără de care Rusia nu mai știa cum își poate continua existența de “benzinărie care se preface că ar fi și ea o țară”, cum foarte inspirat o numea John McCain în urmă cu ceva ani.

Drept urmare, la început mai timid, dar apoi din ce în ce mai coordonat și mai hotărât, UE și NATO s-au implicat în acest război, furnizându-i Ucrainei arme și muniții. Soldații ucraineni sunt eroi, generalii lor sunt geniali, dar nu trebuie subestimate nici sancțiunile care au redus accesul Rusiei la tehnologii care i-ar fi permis să-și înnoiască stocurile de armament, fapt care a degradat atât capacitatea de luptă, iar apoi și moralul trupelor. 

Ucraina a dus în Donbas un război de uzură care a măcinat resursele, atât umane cât și materiale ale Rusiei, străduindu-se să-i provoace cât mai multe pagube pentru fiecare palmă de pământ luată de ruși. După Severodonețk, Lisiceansk, scriam aici (în iunie) că probabil ofensiva rusă din Donbas a culminat, ceea ce înseamnă că Rusia nu mai are resurse pentru a o duce mai departe. Mai scriam de asemenea că acele orășele și localități din Donețk și Luhansk, unde Rusia avea deja marile aglomerări urbane încă din 2014, nu reprezintă obiective importante militar și strategic, ci doar ambiții politice ale liderului de la Kremlin. Și, într-adevăr, pe perioada verii avansul rușilor în Donbas a fost extrem de limitat, iar pagubele din ce în ce mai mari. 

Pe final de august Ucraina a deschis o ofensivă puternică în Herson, una pregătită cu surle și trâmbițe încă de prin iulie. Ea i-a forțat pe ruși să mute cam tot ce mai aveau în materie de resurse militare profesioniste pe Frontul de Sud, în ceea ce s-a dovedit a fi tot un război de uzură. Spre deosebire de Donbas, unde ucrainenii au fost în defensivă, la Herson ei i-au atcat pe ruși, după ce i-au închis la vest de Nipru, tăindu-le comunicațiile peste acest important obstacol natural. 

Prin vară, unul din șefii serviciilor de informații ucrainene făcea o declarație care acum poate părea foarte ciudată. Spunea el – rușii masează forțe în estul Ucrainei, dar noi știm că sunt doar soldați neinstruiți și resturi de unități degradate sau care au refuzat să lupte pe alte fronturi. Această declarația ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă pentru ruși, deci șeful informațiilor ucrainene nici n-ar fi trebuit să o facă. Dar a făcut-o, ceea ce demonstrează, în opinia mea, că la vremea respectivă Armata Ucraineană nici nu planifica acest blitzkrieg din est. El a apărut ca o oportunitate (cum zice și ISW) după ce s-a dovedit că rușii nici măcar nu-și organizaseră o apărare pe linii în adâncime, în regiunea Harkov. În patru zile, aceasta a fost spartă după un model foarte riscant, cu unități mici de blindate ușoare și tancuri care au avansat mai repede decât puteau veni din urmă artileria și infanteria să umple flancurile și golurile (aceeași problemă a avut-o și blitzkregul german din Al Doilea Război Mondial).

Ucrainenii au mizat pe surpriză, pe incompetența comandanților și pe moralul foarte scăzut al soldaților ruși. Într-adevăr, aceștia s-au îngrozit și au fugit mâncând pământul, permițând Ucrainei să încercuiască un mare corp de armată la Izium. E un reportaj în Washington Post care arată că au fost cazuri de ruși care s-au schimbat în haine civile și au fugit pe biciclete.

Ulterior rușii au luat decizia corectă pentru evitarea unui carnagiu – retragerea completă din Harkov. Este o catastrofă militară de proporții epice, comparabilă cu retragerea de la Kiev sau chiar mai gravă decât aceea.

Ce urmează?

ISW arată că urmează probabil atacare regiunii Luhansk de către Ucraina. Adică o învăluire dinspre nord în Donbas. Din această cauză rușii vor fi nevoiți să facă o relocare de trupe, fie să dea înapoi de pe actualul aliniament din Donbas, fie să ducă înapoi trupele de la Herson. Numai că nu au timp să facă asta, dacă ucrainenii își continuă înaintarea. Și nu au niciun motiv să se oprească. Foarte probabil rușii vor abandona Hersonul în câteva zile, evacuând atât cât pot peste Nipru, mai mult oameni, tehnică mai puțin, încercând să apere zona de sud pe Nipru. Dacă nu fac asta, pierd și sudul Ucrainei, dar s-ar putea să nu mai poată apăra nici Crimeea. Vor duce tot ce mai au în rest în Donbas, dar nu cred că mai pot înainta, cel puțin până nu stabilizează frontul. Urmează zile și săptămâni dramatice, în care nu exclud ca Putin să pună din nou pe masă amenințarea nucleară. 

Va reuși Ucraina să-și mai elibereze sudul și Donbasul? Dar Crimeea? A învins deja Ucraina? 

Militar, nu. Încă nu. A obținut o mare victoria, da, păstrează inițiativa, ceea ce e esențial, dar să nu uităm că frontul este foarte mare și lung. În acest moment este și greu de definit cum ar arăta o victorie a Ucrainei. Ei spun că victoria ar fi întoarcerea tuturor teritoriilor ocupate, inclusiv Crimeea. Eu sunt convins că Rusia își va apăra Crimeea inclusiv cu arme nucleare dacă va fi nevoie, cu sau fără Putin. Politic însă, da, Ucraina a câștigat deja, însă și acest succes trebuie managiuit cu grijă. Managementul succesului este la fel de dificil ca și cel al înfrângerii. Ucraina trebuie de acum să-și proiecteze (și deja o face) un viitor ca membru UE și NATO. 

Când se termină războiul? 

Dacă Armata Rusă nu intră în colaps total, finalul războiului este greu de imaginat sau de planificat. Sigur, eu sper să se întâmple un astfel de colaps, dar pe termen scurt el este (încă) improbabil. Dacă Armata Rusă intră în colaps atunci Rusia ca țară intră în colaps. Ne dorim asta? Poate că da, dar trebuie să ne imaginăm ce ar însemna ca în locul unei Rusii mari să apară vreo patru cinci Rusii mai mici, toate înarmate nuclear. Încă e devreme pentru o astfel de discuție.

Cel mai probabil războiul va continua, dar acum eu cred (mai mult sper) că se poate termina până la finalul anului. Majoritatea analiștilor militari spun că va continua și anul viitor.

Cade Putin? 

Dumnezeu știe! Sunt unele semne de revoltă, dar, la fel ca la subpunctul precedent, trebuie să fim atenți ce ne dorim. Cei mai nemulțumiți de evoluția actuală a situației de pe front sunt extremiști care cer mobilizarea generală și, unii dintre ei, folosirea de bombe nucleare tactice împotriva Ucrainei. Dacă cineva îl va da jos pe Putin, cel mai probabil aceia o vor face, nu populația impasibilă care preferă să trăiască în continuare cu iluzia Rusiei-mare imperiu mondial. O eventuală căderea a lui Putin nu înseamnă neapărat sfârșitul războiului, ba chiar poate duce la o agravare a lui. Putin s-a dovedit incompetentul perfect. Da, e un tiran nemilos și sângeros, dar suntem siguri că în locul lui nu ar veni un tiran nemilos, sângeros și competent? Tocmai și-a distrus armata. De ce să cadă? Ucraina ne-a dat tuturor o lecție de strategie și pragmatism, pe lângă cea de caracter și eroism. Să facem bine și să o învățăm!