Umblă virusul pe stradă după opt seara? Nu se aglomerează magazinele dacă au program mai scurt? Explicațiile care lipsesc…

de Moise Guran

Mi se pare incredibil cât de mulți oameni pun aceste întrebări, dar problema nu este că m-a luat pe mine prin surprindere acest lucru, problema este că nici autoritățile n-au înțeles de ce trebuie să explice logica lor. La fel și cu închiderea magazinelor mai devreme, o măsură care ar produce aglomerație în celelalte ore. Aceste măsuri au fost aplicate și în alte țări, ele au o logică, chiar dacă, mi se pare mie, interdicțiile introduse de autoritățile române sunt mai degrabă incomplete. Încerc să explic și de ce efectele pozitive vor fi, dar, cel mai probabil ele nu se vor vedea, decât, eventual, printr-o comparație (dificilă) cu țări care nu le vor lua.

Ideea Stingerii (curfew), a interdicției de a umbla pe stradă după o anumită oră, nu vizează răspândirea epidemiei pe stradă, noaptea, ci împiedicarea vizitelor la interior (în locuințe) între persoane care nu locuiesc în aceeași casă. Când ești pe stradă, fie te plimbi, fie vii, fie te duci undeva. Plimbatul pe stradă nu e dăunător, dar nici nu poate fi la modul serios diferențiat de venitul și plecatul dintr-o vizită privată (o reuniune acasă la un prieten).

Interdicția de circulație după o anumită oră este o măsură extremă, desigur, care limitează libertatea persoanelor, iar duritatea măsurii este dictată de momentul epidemic. În orașe precum București sau Timișoara acesta este acum unul sever, în condițiile în care coronavirusul britanic a devenit dominant și, spre deosebire de varianta de anul trecut, acesta afectează într-o mult mai mare măsură tinerii, adică exact persoanele cu mobilitate și cu apetit mai mare de reuniuni.

Sigur, ideal ar fi fost ca autoritățile să nu interzică mersul pe stradă, care nu este dăunător atâta timp cât persoanele păstrează o distanță minimă și poartă mască, ci doar reuniunile private. Ar fi fost eficientă o astfel de măsură? Avem două modele de restricții de acest fel:

1. în Franța, care a dat stingere în Paris încă de toamna trecută, iar din ianuarie a extins măsura la nivel național (de la ora 18) și,

2. în Anglia, unde, pe sistemul de restricții regionale (Tier, pe nivele), au fost introduse încă din toamna trecută interdicțiile de întâlniri private (familiale) mai întâi cu până la 6 membri, mergând apoi până la interdicția completă a celor care nu stau în aceeași casă (de la Tier 2 în sus), dar fără a introduce și interdicția de circulație pe străzi, până în ianuarie, când a introdus lockdown national, deci teoretic, un regim mai dur decât curfew (stingere, sau interdicția de circulație după o anumită oră).

După cum se vede pe graficele epidemice ale celor două țări, Franța (care are cu 20% mai mulți locuitori decât Anglia, dar graficul este pentru UK, deci la populație comparabilă) a reușit un management mult mai eficient al epidemiei, intrând sub 30 de mii de cazuri zilnice rapid după reglementarea Stingerii la Paris și încă vreo câteva regiuni (în total 2/3 din populația Franței), încă de la începutul lunii noiembrie, în timp ce UK a ajuns acolo abia la final de ianuarie, deși măsurile impuse în Anglia au fost în general mai multe și mai dure (inclusiv închiderea școlilor) decât “Stingerea” din Franța, care da, a închis și barurile și restaurantele, dar s-a străduit să țină cât mai mult școlile deschise.

Cel mai important însă pe aceste grafice este ce NU se vede, mai exact cât de mult ar fi crescut numărul cazurilor dacă măsurile respective NU s-ar fi luat. Sigur, nu se poate spune exact asta, este contrafactual, dar avem cazul Suediei, care a rămas zen până pe la mijlocul lunii martie, când a impus și ea ceva – o limitare de maximum opt persoane la reuniunile private (20 în cazul unei înmormântări) și, mai important, o limitare a numărului de persoane (10 metri pătrați/persoană) pentru toate spațiile publice închise, inclusiv magazine, săli de gimnastică, etc. În cazul mall-urilor limita este de 500 de persoane. Măsura a venit însă târziu, iar ceea ce se observă pe graficul epidemic al acestei țări cu o populație de șase ori mai mică decât a Franței este un număr de infectări de trei-patru ori mai mic, deci, practic dublu. Proporția este comparabilă și cu cea din România, care are cam același număr de infectări zilnice ca și Suedia, la o populație aproape dublă.

Excluzând Cehia, în care autoritățile naționalist-populiste, obtuze și conservatoare, au produs o adevărată tragedie națională (raportat la populație, numărul morților este dublu față de România), cea mai proastă situație este acum în Ungaria, care din noiembrie anul trecut a impus și stingerea la ora 20, a închis și liceele și universitățile, dar a lăsat gimnaziile, școlile primare și grădinițele. A funcționat o vreme la fel ca în Franța și epidemia s-a domolit. Era valul 2 și, dacă ții cont de faptul că populația României e dublă față de cea a Ungariei, de fapt curba epidemică din Ungaria este foarte similară cu cea din România (care a ținut TOATE școlile închise până pe 8 februarie).

Sau, mai bine zis, a fost… de la jumătatea lunii februarie numărul cazurilor s-a dublat de la o săptămână la alta, în timp ce în România s-a dublat în decurs de o lună.

La vecinii unguri pur și simplu epidemia a explodat, deși restricțiile de circulație pe timpul nopții au rămas în vigoare. La începutul lunii martie, Ungaria a ajuns la cea mai mare mortalitate zilnică de pe planetă, cu peste 10 mii de cazuri pe zi (rata incidență națională 11) și între 220 și 270 de decese. PE ZI, încă o dată subliniez! În final, Ungaria a fost nevoită să închidă cam tot, într-un regim similar carantinei naționale prin care România a trecut doar între martie și mai 2020.

Sigur că îți pui problema dacă nu cumva Ungaria este pentru noi un soi de (Doamne ferește!) coming up next. Să sperăm că nu, dar uitați-vă cât de târziu vin totuși aceste măsuri în România – deși la noi incidența este acum comparabilă cu cea de la începutul lunii februarie din Ungaria, totuși, în București, Timișoara și alte câteva orașe, este mai mare decât era la începutul lunii martie în Ungaria, când Guvernul Viktor Orban a decis carantină națională strictă.

Revenind la noi și la “stingerea” noastră… Închiderea magazinelor mai devreme decât ora stingerii are logică, de vreme ce oamenii nu mai au voie să circule, iar diferența de două ore între închiderea magazinelor și închiderea circulației pe străzi este, evident, pentru evitarea unor situații ca-n bancul cu soldatul rus care-l împușcă pe cetățean cu cinci minute înainte de ora stingerii, că “știa unde stă și n-avea cum să ajungă la timp.”

Se aglomerează magazinele în celelalte ore? Da, eu zic că există acest risc, cel puțin câteva zile și nu înțeleg de ce nu s-a introdus o limitare de persoane înăuntru și pentru supermarketuri, nu numai pentru mall-uri. Nu putem spune că în Suedia nu a funcționat această limitare, pentru că e introdusă de curând.

Spre deosebire Crăciun, sărbătorile de paște vin în Europa cu o altă tulpină de coronavirus, mai contagioasă, iar valul epidemic nu este remitent (în scădere) ci este emergent. 

Vor funcționa aceste restricții în România? Eu zic că da, dar va fi imposibil (contrafactual) de demonstrat acest lucru, pentru că n-ai cum să măsori câți oameni NU se vor infecta. Dacă numărul infectărilor nu crește va fi meritul creștinilor, dacă va crește, “va dovedi”, firește, ineficiența măsurilor… cam cum “s-a dovedit” și în optica președintelui CJ Timiș.

Probabil numărul infectărilor va continua să crească cel puțin trei săptămâni de aici înainte (așa s-a întâmplat la Timișoara, unde incidența a continuat să crească după două săptămâni de carantină, dar s-a redus după a treia), dar nu vom ști niciodată cât ar fi crescut dacă ele nu ar fi fost impuse. Inevitabil, răspândirea virusului va fi mai mare în timpul evenimentelor de Paște, dar există o șansă ca această combinație între măsurile luate înainte și “dezlegarea” la slujbe până la ora 2 din Noaptea de Înviere, să țină incidența epidemică în marile orașe undeva între 4 și 7 la mia de locuitori (acum media națională pe ultimele două săptămâni este 3,6) până în a doua jumătate a lunii mai când se va vedea (sperăm) și efectul unei vaccinări la scară mai mare (chiar dacă, zic eu, greu vom trece până atunci de 3 milioane de vaccinați). Bănuiesc eu, cam acesta a fost și calculul doamnei Merkel (Germania are sub 2 la mie incidență) atunci când a decis să nu extindă carantina și pe perioada Paștelui.

Să fim sinceri, noi nici măcar nu putem spune, precum Franța, că introducem ora de stingere pentru a ține școlile deschise! O introducem ca să se poată sărbători Paștele în biserici, ca Germania dacă vreți așa, având totuși o incidență epidemică de vreo două ori mai mare decât aceasta. Din păcate virusul nu ține cont de specificul cultural, dar epidemia este puternic influențată de acesta.

Despre protestele nocturne, chiar matinale, ce au avut loc azi-noapte în București și în mai multe orașe din România, am un singur lucru de comentat. Dincolo de faptul că ele sunt în mod evident instigate (poate și organizate?) de un partid politic care a intrat în parlament pe o platformă “anti-botniță” și care vrea acum un nou boost pe Valul 3 al pandemiei, cu adevărat important este că autoritățile NU au explicat cum trebuie logica acestor măsuri. Este mult mai ușor să scoți tinerii la protest, dacă ei nu înțeleg “de ce umblă virusul numai noaptea după ora 20.” Pe lângă faptul că nici n-au existat suficiente explicații, n-ajută nici conflictele din interiorul arcului guvernamental și, cu atât mai puțin, tentația unora dintre politrucii acestora “de a fi populari”, opunându-se restricțiilor sau beștelindu-i pe Arafat, Cîțu sau Voiculescu.