Răscoala americană și implicațiile acesteia
Moise Guran
America a luat foc și complicatul tablou al protestelor din ultimele zile este dificil de înțeles chiar și pentru americani, cu atât mai mult pentru publicul din România. Din start trebuie precizat faptul că profilul națiunii americane este extrem de diferit de al oricărei alteia din Europa și că jafurile, atacurile și incendierile pe care le vedem acum la CNN sunt greu de imaginat într-o altă democrație occidentală, poate doar cu excepția Franței, ale cărei periferii se mai răscoală din când în când într-un mod oarecum similar. Pe de altă parte, amintiți-vă că aproape în orice armaghedon de la Hollywood impunerea stării de urgență vine la pachet cu acest tip de răscoală pe care îl vedem acum la știri, real. Americanii sunt nu numai o națiune războinică, sunt și o populație înarmată, fapt ce explică fermitatea poliției dar nu îi poate justifica totuși crimele, cum a fost cea de acum din Minnesota, sau cea din Ferguson din 2014.
Au legătură demonstrațiile de acum cu cele două luni de carantină?
Cele două luni de interdicții nu aveau cum să nu amplifice nervozitatea și să nu amorseze acest tip de incidente, mai ales că cel mai nervos și mai nerăbdător (ca să nu zic irațional) american a fost însuși președintele Donald Trump. Spre deosebire de noi, la ei restricțiile legate de sănătatea publică sunt impuse de autoritățile locale ale fiecărui stat, nu de președinte sau de administrația federală. De aici contradicțiile și tensiunea crescândă între Trump și marile orașe (New York, California, dar și Minnesota) conduse de guvernatori democrați. Dacă vă mai amintiți, Trump a încurajat protestele împotriva măsurilor de carantină, care nu trebuie însă confundate cu protestele de acum, care au izbucnit după moarte lui George Floyd, pe 25 mai.
Cine a fost și de ce a murit George Floyd?
George Floyd era un cetățean de culoare din Minneapolis. În vârstă de 46 de ani, rămas șomer de curând din cauza pandemiei (un aspect care contează!, aici detalii depre viața și profilul său), Floyd a murit în urma unei arestări brutale operate de către o patrulă a poliției care răspunsese unei reclamații că cineva încearcă să schimbe o bancnotă falsă. Șofer de camion și bodyguard de club, George era o apariție masivă și este posibil ca statura sa să-i fi speriat pe polițiști. Caracterizat de apropiați ca fiind un om blând și bun, jucase fotbal american și baschet în tinerețe, dar după abandonarea colegiului o luase pe căi ceva mai greșite. După o serie de arestări pentru posesie de droguri și furtișaguri mărunte, în 2007 fusese condamnat la cinci ani de închisoare pentru jaf armat. Dar pe 25 mai 2020 nu era înarmat și a murit nevinovat. Acest tip de incidente dramatice survin destul de des în SUA. Spre deosebire de Incidentul Ferguson din 2014, când un tânăr de culoare de 18 ani a fost împușcat mortal de un polițist care a presupus că era înarmat (iar faptele au fost relatate de un martor) acum incidentul a fost filmat și difuzat masiv pe rețelele sociale. Ceea ce a transformat publicul american în judecător, unul care nu a văzut un negru mare și rău care se opune arestării, cum susțineau polițiștii, ci un om pus la pământ care spune că nu poate respira, în timp ce un polițist nu pare să înțeleagă că îl omoară. Pe bună dreptate, mii de oameni au ieșit în stradă și au început să mărșăluiască de-a lungul și de-a latul Statelor Unite, împotriva brutalității și rasismului poliției, cerând dreptate pentru George Floyd. Cei patru polițiști sunt acum cercetați de FBI pentru ucidere din culpă (third degree murder), adică fără intenție.
De ce au continuat protestele și după punerea sub acuzare a polițiștilor care l-au omorât pe Floyd?
Numeroși comentatori americani au remarcat faptul că acum protestele nu mai sunt despre “Justice for George Floyd”, sunt politice. Corect, dar politice au fost de la început. Brutalitatea poliției și prejudecățile împotriva negrilor sunt fapte, nu păreri. Ba chiar sunt fapte care influențează major deciziile și comportamentul politic, ceea ce ne aduce în mod inevitabil la Donald Trump. Obosită, după patru ani cu un președinte complet atipic, acuzat el însuși că ar fi un white supremacist după incidentele din Charlottesville, din 2017 (detalii aici dacă nu vă mai amintiți), America răbufnește acum, într-un mod care nu-l dezavantajează neapărat pe acest “genial al planetei”. În fond, jefuitorii care apar inevitabil la protestele de tip “Justice for George Floyd” nu dau o notă foarte proastă chiar memoriei inocentului ucis de rasismul și prejudecățile unei Americi speriate de ea însăși? Trump vorbește despre declararea Antifa ca organizație teroristă, ceea ce are un oarecare sens, dacă stai să te gândești, mai ales scos din context. Contextul fiind acela că acest președinte cel puțin a evitat să condamne, dacă n-a susținut direct cealaltă extremă, cea a rasiștilor albi, naziști de cea mai pură sorginte. Totuși, pune-te în locul alegătorului american… George Floyd, comunitatea Black Lives Matter, extrema Antifa sunt associate jafului și dezordinii, pe când ăilalți, Trump, poliția, white supremcistii, sunt cei asociați legii și ordinii. În mod evident, protestele americane se transformă acum în proteste anti-Trump, dar credeți că alegătorul tradiționalist american se gândește cumva să îl voteze pe Joe Biden văzând debandada și jafurile care străbat acum SUA? Sau îl va prefera pe acest președinte care, de după perdelele de la Casa Albă, dă twitturi cu cei mai fioroși câini care îi vor mânca pe protestatari?
Cine are de câștigat și cum influențează evenimentele actuale politica americană?
În acceastă desfășurare, e clar că Trump va câștiga un nou mandat la Casa Albă. Câtă vreme sunt violente și creează imagini apocaliptice, protestele îl ajută, nu îl încurcă. Abia șterg din memoria publicului catastrofala gestionare a epidemiei și oferă și un alt vinovat (secundar, e drept) pentru dezastrul economic. Mai puneți la socoteală și faptul că Trump are un adversar (teoretic) slab și extrem de vulnerabil în persoana lui Joe Biden și veți avea tabloul unui dezastru politic pe care și democrații probabil că îl simt – Trump are pe masă al doilea mandat mai cert decât în urmă cu o săptămână.
Dar tocmai pentru că situația e disperată, evenimentele impun o schimbare a jocului, o soluție disperată, cumva. America are nevoie ca de aer de o pauză de la Era Trump, iar dacă cineva și-ar propune să însumeze vulnerabilitatea blândului George Floyd, victimă a unui rasism endemic, cu puterea și siguranța unei mărci de calitate, acea marcă s-ar numi Obama. Michelle Obama. Da, soția fostului președinte american, care a refuzat în numeroase rânduri să candideze la președinție, n-a lăsat totuși niciodată de înțeles că se va retrage din viața publică. De fapt, cartea acesteia, Becoming, dar mai ales filmul făcut după aceasta (sub producție proprie) și lansat recent pe Netflix, arată exact contrariul. Înainte de aceste evenimente, numeroase analize sugerau că Biden trebuie să-și aleagă o femeie pentru funcția de vicepreședinte (aici o analiză NYT cu principalele candidate), pe care să o lanseze în cursa pentru 2024. Joe Biden însuși a declarat că ar alege-o pe Michelle Obama fără să clipească, dar că aceasta nu își dorește un astfel de post. Problema este că, pe evenimentele actuale care, așa cum am arătat, îl întăresc, nu îl slăbesc pe Donald Trump, este posibil ca fosta Prima Doamnă a Statelor Unite să fie singura șansă împotriva acestuia. Și să își dea și ea seama de asta. De fapt, cred că doar propria ei decizie mai stă în calea înapoi a lui Michelle către Casa Albă. Ca vicepreședinte, alături de Joe Biden, în primă fază, sau, cine știe, chiar ca și candidat direct pentru Casa Albă acum, în 2020, nu în 2024. E speculativ ce spun, știu, dar s-ar putea ca Michelle Obama să fie singura șansă de reconciliere a Americii cu ea însăși, după patru ani cu dezastrul Donald Trump și după înfiorătorul an 2020.
Oricum ar fi, protestele care străbat acum America dintr-un colț în altul, de o magnitudine nemaiîntâlnită de decenii, nu au cum să nu influențeze soarta alegerilor din această toamnă. La cum merg, lucrurile sunt în favoarea lui Donald Trump, chiar dacă cei care protestează sătui de el s-ar putea să creadă altceva. Rareori americanii nu dau un al doilea mandat unui președinte în funcție. Până și catastrofa de George Bush JR a câștigat al doilea mandat. Însă acum America a obosit. Trump e mult mai rău decât ne puteam imagina pe vremea lui Bush, care a atacat gratuit Irakul și a făcut țăndări reputația țării sale. Acum lumea intră într-o nouă ordine și, pe fondul unei pandemii care a făcut zob economia, pe fondul a 40 de milioane de șomeri și a destructurării unor programe sociale de tip Obama Care, atât ridicarea comunității de culoare, cât și ofensiva fără șanse a democraților cu Joe Biden candidat, crează inevitabil o oportunitate. Să vedem pentru cine.
