Izolarea este exact coșmarul părinților. Tocmai de aceea trebuie să le vorbim noi, copiii lor, despre asta

Moise Guran

Cât timp autoritățile se străduiesc să-i țină pe români în case iar escaladarea epidemiei în România pare iminentă, eu o să mă concentrez pe perioada de după. Pentru că de acum omenirea pare a fi la zile sau săptămâni distanță de momentul în care un tratament pentru Covid-19 va readuce curajul de a reporni economia mondială. Totuși, această repornire trebuie făcută organizat, pentru că nu, nu vom fi imuni la virus, dar cei mai puternici dintre noi se vor putea vindeca și imuniza în câteva zile. Ceea ce tot înseamnă că vor fi purtători și că, deci,  cei mai slabi (vârstnicii dar și bolnavii cronici) trebuie protejați, în primul rând prin separare de familie și de societate. O perioadă. Asta presupune organizare și, mai ales, comunicare. Înainte de toate, mesajul ministrului israelian al Apărării, acum câteva zile, pe aceeași idee exprimată și de președintele Iohannis azi, dar mai clar, mai tranșant.

Nu știm deocamdată dacă virusul revine, dacă cei care se vindecă chiar dezvoltă imunitate, cât de extinsă este această imunitate și în ce măsură ea îi va proteja și în cazul unor inevitabile mutații. Dar, așa cum deja avertizează ONU, aprovizionarea „de sfârșitul lumii”, combinată cu scăderea de activitate ne duce spre o criză alimentară, iar asta ar fi mult mai rea decât o criză economică. Așadar activitatea trebuie reluată, dar în mod treptat, pentru că statisticile care arată o mortalitate semnificativ mai mare la seniori nu oferă în realitate garanții pentru juniori. Sunt oameni tineri care pot suferi de afecțiuni fără să știe de ele și, când cele aproximativ 1300 de paturi de la ATI vor fi ocupate (doar atâtea avem acum în România cu aparatură de respirație mecanică) chiar nu e cel mai bun moment să afli că ai o astfel de afecțiune.

Așadar ceea ce ne trebuie este organizare. Știu, națiunea noastră nu este cea mai bună la așa ceva, dar nu e ca și cum am avea de ales. În opinia mea, în săptămânile următoare (cam la jumătatea lui aprilie am putea atinge vârful epidemiei în România) cât timp DSU și Internele gestionează carantinele iar spitalele cazurile grave, ministerele Muncii, al Sănătății și al Economiei, ar trebui să se pregătească pentru perioada imediat următoare, cea în care activitatea economică va trebui treptat reluată.

Fără a avea pretenția că ar fi cele mai bune, pun în dezbatere cu voi câteva idei, lucruri ce ar trebui pregătite până la jumătatea lunii aprilie, pentru a putea permite reluarea activității undeva prin mai, dacă și numai dacă vârful epidemiei trece până atunci:

1. Maparea (luarea în evidență) diferențiată, funcție dacă locuiesc singuri sau nu, atât a persoanelor de peste 60 de ani (eu aș prioritiza persoanele de peste 80 de ani, venind treptat în jos spre 60 de ani) cât și a bolnavilor cronici. Sunt câteva milioane de oameni și asta nu se poate face fără autoritățile locale. Cărora le trebuie însă proceduri. Pentru cei care locuiesc singuri trebuie pregătită infrastructură logistică de aprovizionare cu alimente, produse de igienă, etc. Pentru cei care locuiesc împreună cu familia (cu persoane tinere, active, care pot purta virusul fără să știe, dar se pot și imuniza mai ușor cu ajutorul unui tratament) cred că trebuie luată în considerare mutarea acestora în hoteluri sau spații de cazare separate de familie, unde de asemenea vor fi aprovizionați cu produse de primă necesitate. Izolarea vârstnicilor este singura modalitate de a permite reluarea activității de către cei tineri, fără a ne pune în pericol părinții și bunicii.
2. Agricultura și industria alimentară trebuie urgent organizate și stimulate. Da, prin stimuli fiscali, și eu zic că eliminarea taxelor pe muncă ar ajuta mult, dar mă tem că nu va fi suficient. Ne așteptăm la un posibil blocaj comercial sau, oricum, la o încetinire a comerțului la nivel mondial dar și european. Sigur, Uniunea Europeană va reveni la libertatea de circulație a mărfurilor, dar nu știm când. Există riscul ca fiecare țară să fie preocupată de propria securitate alimentară. Altfel spus, nici nu ne mai putem baza pe legume din Spania sau Turcia, nici pe porci din Belgia, pe de o parte, pe de altă parte nici nu ne putem permite să facem opt milioane de tone de grâu, risipând bunătate de milioane de hectare arabile, când noi avem nevoie de maximum trei milioane de tone de grâu pentru a hrăni România. Paradigma alimentară va arăta altfel cel puțin unul sau doi ani de aici înainte și alimentația devine o chestiune de securitate națională. Prognozele meteo arată că, după acest episod de iarnă, primăvara revine în forță, dar, cel puțin în aprilie, vor fi precipitații puține. Trebuie organizate urgent atât contingente de producție, cu stimuli fiscali aferenți (da, e ceva nou, care va aminti de centralismul comunist, dar la ce haos e în agriculutura noastră nu văd altă soluție) dar și un management atent atât al resurselor de mecanizare cât și al celor de irigații, atâtea cât mai există.

Mai am și alte idei, cu care voi reveni treptat pe acest site. E bine să ne dăm cu părerea mai mult pe ce ne pricepem și mai puțin pe ce nu ne pricepem, așa că eu o să revin la articole preponderent economice. 

La finalul acestui prim vârf al epidemiei (acum sunt convins că vom lupta ani de zile cu Covidul ăsta) va fi greu și cu economia. Va depinde doar de noi să fim cât mai puțin haotici. Deocamdată, cel mai greu lucru de făcut rămâne acela de a ne convinge părinții și bunicii nu numai că izolarea, spaima lor cea mai mare pentru bătrânețe, este singura soluție pentru siguranța lor, dar și că noi cei mai tineri, cei pe care i-au crescut și educat cu dragoste și grijă, suntem în acest moment cel mai mare pericol pentru ei.