Azi e prima zi din următorii cinci ani. După aia stingem lumina…

Moise Guran

De fiecare dată când merg la vot trec printr-o emoție destul de puternică. Așa a fost și ieri. Poate pentru că merg la o secție de vot dintr-un cartier în care nu mai stau, dar în care mi-am crescut copilul, poate pentru că îmi trec prin minte toate voturile din ultimii 20 de ani la care l-am luat cu mine în cabina de vot, toate speranțele pe care mi le-am făcut la fiecare votare, toate planurile de schimbare… când l-am dus la grădiniță, apoi la școală, apoi la liceu, mereu i-am spus că schimbăm împreună lucrurile, treptat, că va fi mai bine. N-a fost. Țara noastră se schimbă greu. Prea greu. Atât de greu încât perspectiva nu se îmbunătățește. Din cauza asta (a lipsei de perspectivă) pleacă și mai mulți tineri, iar asta înrăutățește lucrurile și mai mult, alimentând acest cerc vicios.

Victoria lui Klaus Iohannis este mai mult decât un mandat, este un mandat imperativ. Președintele Iohannis este obligat să se implice mult mai mult decât a făcut-o până acum. Chiar dacă, la fel ca în 2014, a primit probabil câteva milioane de voturi de la frica noastră a tuturor să nu ajungă Dăn(c)ilă Prepeleac președinte, Iohannis este obligat să facă lucruri pe care nici nu le are în program, așa cum ar fi inclusiv precizarea în Constituție a responsabilităților președintelui.

Dar ceea ce mă disperă sunt cele 3,4 milioane de voturi ale Vioricăi Dăncilă. Sigur că nu-s toate ale ei, sigur că scorul real al PSD este pe la 2 milioane de voturi, dar pesedismul (PSD cu tot cu afiliații săi politici) ca fenomen, ca frână de mână înțepenită pentru noi și visele noastre, atât are: 3,4 milioane de voturi. Și atât va avea și la alegerile parlamentare. Și la locale. Cel puțin 3,4 milioane. Pentru că, dacă în ciuda inepției evidente, țipătoare, 3,4 milioane de români au pus totuși ștampila pe acest candidat al PSD, ce s-ar fi întâmplat, vă întreb, dacă acest partid ar fi avut un candidat cât de cât coerent? 

Doamna Dăncilă va zbura probabil imediat, dar să vă spun de ce, în context, asta mai degrabă mă îngrijorează… Haideți să transformăm în procente cele 3,4 milioane…

La locale și la parlamentare, pe legislația actuală, dispar (de fapt își pierd din putere) două milioane de voturi – cele din Diaspora și cele de pe listele suplimentare. Diaspora nu votează la locale și are doar șase locuri în parlament (strict pentru cei cu domiciliul afară), deci dacă votează nu un milion ci două, pe actuala lege tot 1,5% din parlament înseamnă. Listele suplimentare, deși ele există și la parlamentare, sunt liste în interiorul aceleiași circumscripții, deci un student de la Severin sau de la Oradea, plecat la studii la București, la Cluj sau la Timișoara, NU va putea vota. Acum împărțiți 3,4 la 8 și înmulțiți cu 100. Da, e corect, 42%! Cu tot cu redistribuire, PSD+Afiliații se vor apropia periculos de 50%.

Iertați-mă dacă, acum când toată lumea se bucură, eu sunt îngrijorat. Mi s-a mai spus că stric toate petrecerile cu atitudinea mea, dar nu-i bai. Da, acesta este rezultatul unei campanii electorale în care Iohannis a ținut morțiș să intre cu Dăncilă în turul doi, în care voturile de dreapta s-au splitat în trei, în care niciunul dintre cei trei candidați nu a reușit să fie inspirațional, sau măcar convingător și al unui tur II în care Iohannis a preferat să nu riște (mai) nimic. Dar acum nu e timp de lamentări.

1. Guvernul Orban trebuie să își asume urgent răspunderea pe modificarea legii electorale. Nu OUG, care poate fi ulterior modificată când vine la aprobare în parlament, asumarea răspunderii! Primari în două tururi ȘI număr de locuri în parlament pentru Diaspora, proporțional cu participarea acesteia la vot. Dacă-s 10% din voturi din Diaspora, atunci Articolul 62 din Constituție (votul egal) ne spune că Diaspora trebuie să primească 10% din parlament, pe restul circumscripțiilor împărțindu-se restul voturilor rămase. Dintre actorii instituționali doar Avocatul Poporului poate ridica o excepție de neconstituționalitate a Legii Electorale. Probabil nu o va face, dar dacă președintele îi cere public să atace legea la CCR, asta cel puțin ar ajuta un eventual demers al PNL de asumarea răspunderii. 

2. USR și PLUS trebuie să facă alianță politică, iar nu electorală (cum a fost la europarlamentare). O alianță politică nu e foarte diferită de o fuziune. Și înțeleg argumentele potrivit cărora fuziunea e riscantă pe termen scurt, din cauza hărțuielilor prin tribunale.

3. USR-PLUS și PNL trebuie să înceapă imediat discuțiile privind planul de guvernare împreună. Nu zic că trebuie să meargă împreună și în alegeri locale, deși se poate discuta și asta, dar dacă nu înțeleg că doar împreună pot schimba ceva în țara asta în următorii cinci ani, atunci n-am făcut nimic. Dacă ieri ar fi fost alegeri parlamentare, PSD-ul ar fi ieșit probabil pe primul loc. Pe mine și pe cei ca mine nu ne interesează prea tare partidulețe de 10% și lideri care se dau și ei rotunzi că au o jucărie politică. Ne interesează schimbarea PERSPECTIVEI acestei țări. Eu interpretez votul de ieri și ca pe un mandat primit de Președintele Iohannis pentru unificarea Dreptei la nivel de soluții de guvernare. PNL-ul să înceteze cu aroganțele, că nu poate face nicio brânză singur.

4. Președintele Iohannis ar trebui să inițieze (la propunerea guvernului și după consultarea partidelor) revizuirea Constituției. Am scris mult despre asta, găsiți aici o sinteză. Sigur că nu va putea fi modificată Constituția cu actualul parlament, dar inițierea revizuirii ar crea afurisita de perspectivă ce ne lipsește și ar ajuta la parlamentare partidele care își vor declara susținerea pentru acest proiect.

5. Președintele Iohannis ar trebui să cheme partidele la consultări pentru alegeri parlamentare anticipate. Acum. După stabilirea unui calendar și asumarea publică a intenției, procedura (ce durează între 3 luni și 5 luni, chiar dacă e formală și rapidă) trebuie declanșată la începutul anului viitor, astfel încât să putem avea alegeri parlamentare pe final de aprilie sau început de mai. Nu e timp de pierdut, cu cât se întârzie mai mult, cu atât cresc șansele de revenire ale PSD. Faptul că ei (pesediștii) vorbesc de un congres extraordinar chiar înainte de Crăciun, arată că vor fi pregătiți, inclusiv pentru parlamentare.

După 19 ani în care a intrat cu mine în cabina de vot, la fiecare alegeri, anul acesta copilul meu a intrat singur. Mai întâi la europarlamentare, iar acum, la prezidențiale. În turul I a votat de vineri, iar în turul II a votat sâmbătă. Pentru că, da, el este acum unul dintre “ăștia”. În toamna asta a plecat. La studii. E bine unde e, dar eu am rămas pustiu. L-am educat să rămână, să se implice, ăsta a fost și sensul pentru care și eu și maică-sa l-am luat de fiecare dată cu noi la votare. Dar nici nu l-am împiedicat (ba chiar l-am susținut) atunci când a decis să se înscrie la o universitate din afara României. Zice că se va întoarce, dar… Dar eu știu că 80% nu se mai întorc, iar dintre cei care se întorc cei mai mulți regretă. Asta arată și votul din Diaspora – un milion de voturi din (probabil) cinci milioane de români plecați. Atâția mai păstrează speranța că se vor întoarce. Apoi își întemeiază familii, se integrează pe acolo, le cresc copiii și renunță, în primul rând pentru că e greu pentru copii să revină în România. De data asta eu n-am votat cu speranță. Am 45 de ani și am votat cu disperare, căci idiocrația ar fi devenit în România imposibilă, dacă ar fi câștigat Dăncilă. N-a câștigat, a câștigat Iohannis, nu pentru că a convins, ci pentru că așa am votat mulți. Cu disperare în loc de speranță. OK, acum avem cinci ani să schimbăm perspectiva României și să readucem speranța. Azi e prima zi din următorii cinci ani.