Dacă tragi pe nas prea mult aer infracțional, e firesc să vrei egalitate cu infractorii

Moise Guran

În capul actualului ministru de Finanțe subzistă o combinație de incompetență haotică și pură gândire interlopă, genul acela de mentalitate ce pune contribuabilii cinstiți la aceeași masă cu nelegiuiții, că și ei e oameni. Proiectul lui Orlando Teodorovici de a pedepsi ca infracțiune neplata dărilor la stat îi amestecă pe cei care nu pot să-și plătească taxele cu cei care nu vor. Poate o să vă surprindă să auziți că deja filozofia Fiscului din România îi amestecase pe contribuabilii aflați în imposibilitatea de a-și plăti taxele cu condamnații definitiv pentru tot felul de fapte, mai ales de corupție, cei care trebuie executați de îndată, în urma unei sentințe definitive, dar în realitate sunt mai protejați decât cei care fără vinovăție nu mai pot plăti.

Să vă spun că o lege privind pedepsirea cu închisoarea a patronilor care rețin contribuțiile angajaților dar cu rea credință nu le virează statului, a mai fost în vigoare, toți patronii o știu, iar eu am fost de acord cu acea lege. Ea a fost declarată însă neconstituțională, fiind considerată cam neclară. Dacă mă întrebați pe mine, eu aș zice că era mai clară decât actuala propunere a lui Teodorovici. Măcar acolo exista o distincție între cei care sunt vinovați de neplata unor sume colectate și cei care, fără vinovăție, nu mai pot plăti sumele respective. 

Contribuțiile reprezintă bani pe care tot patronul îi dă, nu-i aduce angajatul de acasă, chiar dacă teoretic el îi colectează de la angajat prin ceea ce se numește stopaj la sursă. Sursa e tot firma, iar dacă un patron strâmtorat alege să plătească totuși salariile nete, ca să nu-și lase angajații fără bani de mâncare, dar nu mai are bani suficienți să plătească la timp statului taxe pe care doar teoretic “le-a colectat” de la respectivii angajați, asta e totuși altceva decât un patron care are banii respectivi, dar nu vrea să îi dea statului. În practică, astfel de accidente de plată apar frecvent… Să zicem așa – vine ziua de salarii, patronul plătește salariile, știe că mai are o factură de încasat de la un partener și că din aia va plăti și contribuțiile, dar partenerul nu plătește factura și el rămâne fără banii de taxe. Să rămâi fără bani în firmă poate fi proastă administrare dar poate fi și rea credință, adică infracțiune, dar pentru asta e nevoie de o anchetă penală ce stabilește vinovăția! 

Această diferență dintre cel, să-i spunem răuvoitor, și cel neputincios (din rațiuni mai mult sau mai puțin obiective) este ceea ce în dreptul penal se numește vinovăție, un element constitutiv al oricărei infracțiuni. Fără vinovăție, suntem în prezența unui datornic, dar altfel un cetățean cinstit, chiar dacă la un moment devine contribuabil aflat în dificultate. Dacă neplata e “cu vinovăție”, suntem în prezența unui infractor, infracțiunea urmând a fi constată de o instanță de judecată, la sesizarea Fiscului, iar după condamnarea definitivă a acestuia, executarea silită a infractorului, a firmei, sau a averii sale trebuie aplicată imediat. Natura penală a executării nu ar trebui amestecată cu o creanță fiscală, pentru că pur și simplu e altceva, chiar dacă banii tot la stat ajung. Sau n-ajung.

Or ceea ce face proiectul actualului ministru de Finanțe este exact să șteargă această graniță dintre datornic și infractor, poate o linie subțire pentru mulți, dar o adevărată prăpastie pentru juriști. 

În primă fază am fost tentat să cred că haoticul nostru ministru de Finanțe face, ca mai toți românii, confuzia între datorie la stat și evaziune fiscală. Evaziunea nu e atunci când nu-ți plătești taxele, cum cred cei mai mulți români, evaziunea este atunci când le ascunzi cu bună știință (sau din greșeală vinovată) încercând să furi statul. Altfel, datoria la stat e ca orice altă datorie, suntem egali în fața legii, noi contribuabilii și el, statul român, iar datoriile noastre și datoriile lui către noi, nu pot avea un regim juridic diferit.

A doua confuzie majoră este, cum spuneam, între datoria fiscală și confiscarea penală. Și o face chiar Fiscul, nu numai Teodorovici. Acesta stă cu fundul pe niște miliarde de euro, bani foarte existenți, bani confiscați în scripte de instanțe de la corupții condamnați definitiv și pe care este evident acum că nici nu vrea să-i recupereze. Nici vorbă să-i poată negocia cu infractorii, sau cu interpușii acestora, așa cum s-a întâmplat recent în cazul lui Dan Voiculescu. Camelia Bogdan, judecătorul care l-a condamnat, a cerut reconfiscarea imobilului, după ce acesta l-a luat la o licitație la care s-a prezentat singur, prin Antena Group. Este aceasta o negociere cu statul a executării unei sentințe penale definitive? Evident că este, dar statul român pare că își alege atent persoanele cu care face pe prostul. 

Deci dacă nu mai poți să-ți plătești dările pe care le-ai declarat cinstit te băgăm în pușcărie, dacă ai furat, ai fost condamnat și ți-a fost confiscată averea, o negociezi cu statul? Așa merg lucrurile? Păi plata taxelor nu era o datorie de onoare a cetățenilor? Păi să ne dea CCR o decizie despre onoarea infractorilor atunci, cum a dat și despre demnitarii care nu-și pierd demnitatea nici după ce urinează pe ea, devenind corupți.

Acești infractori au și pretenția de respect pentru faptele lor și de ce n-ar avea-o, având în vedere că ei sunt asimilați celor intrați în faliment la o criză financiară, ca și cum nu și-ar mai fi putut plăti datoriile pe care altfel le-ar fi declarat cinstit, dar, ghinion, statul poate executa doar ceea ce a mai rămas! Nu nene! Ăștia-s infractori! E altă mâncare de pește! Daaa, zice doomnul Teodorovici? E altă mâncare? Păi atunci să facem aceeași mâncare, băgându-i în pușcărie și pe cei care nu mai pot, nu că nu mai vor, nu mai pot să-și plătească datoriile!

De aceea vă spun că e și o gândire de interlopi aici. România a stat prea mult timp la masă cu infractorii. I-a victimizat la televizor ca fiind deținuți politici, le-a redus pedepsele și i-a scos din pușcării, a insistat că și ei sunt oameni la fel ca noi…  Acum, aproape firesc, trece la faza următoare, în care aruncarea în pușcărie a cetățenilor fără vinovăție, dar cu datorii, ne-ar face pe toți potențial vinovați și, pe cale de consecință, i-ar face cumva mai nevinovați inclusiv pe cei care au respirat aerul îmbâcsit al lui Liviu Dragnea.