O negociere şi doi poliţişti
de Moise Guran
Negocierea pentru bugetul Uniunii Europene nu o duce România așa cum greșit poate ați înțeles din înfocata dezbatere internă. O duce Spania, o duce Polonia care este posibil să se fi înțeles cu Franța în privința banilor pentru agricultură, dar o duc mai ales Germania și Marea Britanie, adversare de principiu la Bruxelles, dar acum țări donatoare aflate de aceeași parte a baricadei.
Când Herman Van Rompuy a trimis un proiect de buget fundamentat pe o tăiere de 75 de miliarde de euro a fondurilor pentru dezvoltare, el a ridicat miza într-o hărmălaie deja creată de prima propunere de tăiere cu 50 de miliarde. Dar asta a arătat în primul rând că țările ce donează mai mulți bani la bugetul Uniunii vor să negocieze cu cele care primesc.
Traian Băsescu s-a plâns de Victor Ponta atunci când acesta a ridicat problema exercitării unui veto la negocierile de la Bruxelles. Mie mi se pare că abia scandalul iscat la noi pe această temă ar trebui să le atragă nemților și englezilor atenția asupra faptului că vrem și noi ceva. Dacă a fost o prostie, atunci a fost una pozitivă. Traian Băsescu poate merge acolo cu niște obiective bine definite și nu neapărat legate de negocierea generală a bugetului. Poate spune, uite doamna Merkel, am acasă un guvern și un parlament foarte gălăgioase care mă vor numi trădător de neam și țară dacă nu le duc fie o intrare în Schengen, fie niște investiții germane importante, fie o ridicare mai timpurie a interdicțiilor de muncă pentru români. După această vară chiar exista un risc important ca popularii europeni să îl considere pe Traian Băsescu ca fiind un tip care le este dator, așa că președintele chiar avea nevoie de această presiune internă, una foarte publică și intens mediatizată. Pentru ca ei să audă că România vrea și ea ceva și că nu va vota bugetul neapărat pentru că așa zice Spania sau Germania.
S-a spus la noi că Victor Ponta i-ar fi întins o capcană lui traian Băsescu, lăsându-l să meargă la Bruxelles pentru ca apoi să vină cu identificarea interesului național în exercitarea dreptului de veto. Că i-a forțat mâna…
Dacă a fost așa, probabil Băsescu a pășit cu drag în această capcană. Avea nevoie de ea. De altfel, atunci când vine vorba de negocierea unui interes național liderii europeni folosesc deseori înțelegeri cu opoziția pentru a juca sceneta cu polițistul bun și polițistul dur. Să nu credeți că implicațiile asupra campaniei interne vor fi majore. Nu cred că disputa din interiorul UE va fi rezolvată nici în această săptămână, nici în această lună.
