Corupţie pe căi legale

de Moise Guran

Imaginați-vă că nu mai este nimeni atât de prost încât să mai pună mâna pe bani. În zilele noastre toată lumea a auzit de cerneala simpatică cu care DNA-ul scrie MITĂ pe bancnote. Coruperea nu se mai face cu valiza de bani ci cu trasnferul bancar legal, sub un titlu uneori inventat dar greu de probat. Cel mai des un contract de consultanță. Imaginați-vă că un parlamentar sau un baron local nu are nevoie să apară direct ca beneficiar nici într-un astfel de contract. El poate folosi o firmă aflată pe numele unui intermediar care mai apoi fie îi transferă șpaga disimulată în profit prin niște insule de care nici ANI nu a auzit, fie spală banii prin afaceri legale iar la a șaptea mână s-ar putea să afli că baronul sau parlamentarul a beneficiat de afișe de campanie, de susținere legală, totul benevol și în limitele legii. Mai există și varianta în care firma – vehicul de colectare a șpăgii pur și simplu nu o trasferă mai departe. Ea face profit, se îmbogățește iar târziu, peste ani, atunci când baronul va fi ieșit de sub lumina reflectoarelor poți constata fără să mai poți înțelege că e putred de bogat chiar dacă a lucrat toată viața la stat.

Se mai poate întâmpla ca la intrarea într-un mandat parlamentar sau la preluarea unei funcții publice, personajul politic să declare că a credit pe cutare și pe cutare, prieteni și apropiați care mai devreme sau mai târziu îi dau șpaga sub forma returnării unui credit ce nu a existat niciodată.

Ceea ce încerc să vă pun este că în zilele noastre infracțiunea flagrantă în care procurorii sar pe un individ prins cu banii marcați în mână, reprezintă un concept depășit. Avem telefoane mobile și internet 3G, messenger și sms, dar în Constituție scrie că doar infracțiunea flagrantă îl face pe parlamentar egal cu ceilalți cetățeni. Dacă nu e flagrant are scutul imunității. Și uite așa ne-am întors de unde am plecat, ca o țară talentată ce se învârte de milenii în jurul propriei cozi.