Rezultatele ultimului Barometru Europa FM sunt corecte, dar răspunsul este altul
GUEST POST Claudiu Năsui
deputat USR
În legătură cu articolul dumneavoastră, „România Reală vrea renunțarea la cota unică”, aparent măsurătoarea arată că o mare majoritate a românilor își dorește renunțarea la cota unică, dar și că aceștia văd ajutoarele sociale ca pe o problemă și le-ar reduce sau le-ar tăia de tot. Ar trebui să ne mire lucrul acesta? Absolut deloc. De ce? Haideți să ne uităm la o statistică de la Eurostat despre sărăcie, care a trecut relativ neobservată când a apărut. Dar nu e vorba despre orice fel de sărăcie, ci de sărăcie în rândul celor care muncesc. Din păcate, România este lider european la acest gen de sărăcie. 17,4% dintre românii care au loc de muncă sunt în risc de sărăcie. Suntem mult peste al doilea clasat care e la 13,7% și mult peste media europeană de 9,4%. Iar dacă ne uităm la aceeași statistică în rândul tinerilor vedem că stăm și mai prost. 28,2% din tinerii care muncesc în țara noastră sunt în risc de sărăcie, de asemenea mult peste media europeană care e la 11%.
De ce e importantă statistica aceasta pentru a înțelege rezultatele barometrului? Pentru că nu e normal să muncim și să fim în sărăcie. Iar România are o parte mare din populație care se află exact în situația aceasta.
Dar de ce sunt așa mulți români care muncesc în sărăcie? Pentru că impozitarea muncii în România este foarte mare. Așa că oamenii cu salarii mici, care suportă impozitarea mai greu, se simt supra-taxați și au o toleranță mică față de cei care nu muncesc dar primesc de ajutoare sociale din banii lor.
Cele două rezultate ale barometrului nu ne indică nici că ar trebui să renunțăm la cota unică, nici că ar trebui să nu mai dăm ajutoare sociale. Ne indică, însă, că impozitarea muncii pe total trebuie redusă. Iar acea reducere ar trebui să se regăsească în special în veniturile cele mai mici.
Cei mai mulți români care muncesc în mediul privat sunt plătiți cu salariul minim. Așa cum ați observat și dumneavoastră, domnule Guran, aceștia sunt în număr de aproximativ 2 milioane, din cele 3.5 milioane care muncesc în privat, căci la stat nu prea sunt salarii minime. Acolo salariile au crescut izbitor, mai ales în ultimii 2 ani, cu predilecție în zona administrativă. Dintr-un salariu, statul ia 45%. Avem cea mai mare impozitare a salariului minim din toată Europa Centrală și de Est. Și ce oferă statul pentru acești bani? De la spitale insalubre, la școli care eșuează din toate punctele de vedere, la infrastructură mai mult pe hârtie și la costuri uriașe. În schimb, vedem salarii imense pentru tot mai mulți bugetari de lux. Vedem agramați promovați în funcții importante în stat cu salarii de zeci de mii de euro. Vedem cazul marionetelor de la ASF care nu știu să răspundă la întrebări de bază de economie dar tot sunt numiți fără nicio jenă, primind apoi salarii invers proporționale cu știința lor de carte.
În loc să promovăm astfel de specimene specializate doar în cheltuirea banului public, mai bine am reduce impozitarea muncii în România. Să lăsăm mai mulți bani celor care îi produc și care și așa nu câștigă mult. Putem începe prin a nu mai impozita sărăcia celor care se zbat să iasă din ea muncind. Concret, toate taxele pe muncă să se calculeze de la salariul minim în sus. Cine câștigă fix salariu minim, să nu mai plătească nicio taxă, nicio contribuție, niciun impozit. Cine câștigă mai mult decât salariul minim, plătește impozite și contribuții doar pentru suma care depășește venitul minim. Asta ar crește imediat veniturile din muncă mai ales pentru cei cu salarii mici. Și, mai ales, ar eradica sărăcia din rândul celor care muncesc.
Dar s-ar întâmpla mai mult decât atât. Am porni un cerc virtuos din care am ieși cu toții mai câștigați. Cei care acum aleg ajutorul social în locul unui loc de muncă plătit cu salariu minim, s-ar putea să-și regândească alegerea dacă și-ar încasa întregul salariu minim și nu doar 55% din el. Astfel, o mare parte din populație care acum nu este activă pe piața muncii s-ar activa. Să ne reamintim că rata de activitate a populației în România este o problemă. În prezent este de ~70% și este în scădere.
În plus o reducere a impozitării muncii ar reduce numărul românilor nevoiți să muncească la negru din cauza poverii fiscale ridicate. Reducându-se taxele pe care le ia statul, ei nu ar mai avea stimulentul să riște amenzi lucrând la negru, și și-ar declara veniturile. Lucru care i-ar face deodată și mult mai bancabili.
Luați în calcul această propunere, domnule Guran, și veți vedea apoi că românii nu își vor mai dori cote diferite de impozitare a muncii. Nu doar cei 10%, cotă unică, fac diferența, ci contribuțiile uriașe fac din România una dintre primele țări, în topul celor care taxează cel mai drastic munca.