Ce întrebări poate pune și ce întrebări n-ar trebui să pună președintele la Referendum?

Moise Guran

Întrebări, da, la plural. Teoretic poate pune orice întrebare, una sau mai multe. Nu există restricții, iar dacă mai auziți tot felul de pesediști care susțin că de exemplu amnistia n-ar putea fi temă de referendum considerați-i rău intenționați (argumente aici). Adevărata problemă în privința formulării nu este nici chiar utilitatea ei (vă explic imediat, a mia oară utilitatea) adevărata problemă este neprevăzutul. Poate eșecul unui astfel de referendum să fie unul periculos pentru națiune? Răspunsul, evident, mai ales după experiența britanicilor, este da. Deci întrebarea trebuie formulată cu mare atenție, astfel încât să poată face un bine, în situația de succes, dar să nu poată face un rău, în situația de insucces (incluzând aici și lipsa de cvorum).

Forța referendumului este forța suverană a poporului român și echivalează ca putere norma constituțională. Adică ce zice poporul se transformă în obligație constituțională, cel puțin în una de a nu face contrariul. Experiența referendumului din 2009 a arătat că Parlamentul nu poate fi obligat să facă ceva în cazul unui referendum consultativ, dar a mai arătat (Decizia 682/2012 a CCR) că Parlamentul (și Guvernul prin OUG) sunt obligate să NU facă nimic din ce ar tinde să contrazică votul popular de la referendum (pe acest link găsiți și sondajul din vara trecută privind participarea la un astfel de referendum).

Nu vi se pare mare lucru? Păi când ai o clasă politică pusă pe amnistii, evadări penale și subordonarea Justiției, este clar, întrebarea trebuie să oprească exact asta. Sensul referendumul nu este să zică poporul să fie bine, că vor ignora rezultatul și n-are cum să fie bine cu penalii ăștia la guvernare, sensul este să îi împiedicăm să fie mai rău, iar asta da, se poate prin referendum.

Dacă de exemplu președintele ar întreba națiunea dacă este de acord cu amnistierea unor fapte de corupție ar risca eliberarea unor infractori (scenariul negativ) sau interzicerea unei amnistii (scenariuil pozitiv dar insuficient și aici trebuie niște limitări, pentru că referendumul nu poate interzice total o prevedere constituțională, așa cum este amnistia). E un risc? Mda, este, deși la câți au ieșit deja riscăm să facem un referendum despre Dragnea și situația lui.

Dacă președintele ar întreba națiunea dacă e de acord cu continuarea luptei anticorupție și integritatea funcției publice (tema pe care a luat de fapt avizul în ianuarie 2017) întrebarea ar fi neclară, neinteresantă pentru public și absolut inutilă ca rezultate – și pesediștii zic că-s împotriva corupției și că trebuie să fie integrii funcționarii.

Poate președintele întreba națiunea dacă e de acord cu interzicerea penalilor în funcții publice? Teoretic, da. Practic CCR ar putea avea obiecții, având în vedere că deja există o procedură de modificare a Constituției în acest sens, iar aceasta se încheie obligatoriu printr-un referendum decizional. Ar fi o măgărie din partea CCR (o să argumentez dacă ajungem acolo), dar pe mine nu m-ar surprinde. Ce se întâmplă dacă națiunea zice că vrea penali în funcții publice sau dacă nu se face cvorumul? De principiu, dispare singura interdicție (pentru miniștri) ce l-a ținut până acum pe Dragnea să nu devină premier, dar pentru parlamentari și președinte nu există nici acum o interdicție explicită (eu zic că ea există și e implicită, dar cine-s eu?)

Poate întreba președintele dacă Justiția ar trebui să fie complet independentă de politic, dacă ar trebui desființată Secția Specială (SS) dacă … toate lucrurile alea pe care UE ni le tot zice prin MCV iar guvernul PSD le ignoră? Ei bine, abia aici riscurile sunt MAJORE în caz de eșec. Asta pentru că dacă poporul se pronunță împotriva MCV sau a unor lucruri prevăzute în tratatul de aderare al României la UE, atunci referendumul capăta valoare de ROMEXIT. Ceea ce chiar e foarte periculos!

Așadar, teoretic președintele poate pune orice întrebare, dar eu aș paria pe ceva mai degrabă general, așa cum ar fi o întrebare de tipul „politică penală mai severă sau nu”. În caz de succes nu își mai pot scădea pedepsele în Codul Penal (implicit și termenele de prescripție, pe asta mizează Dragnea acum). În caz de insucces Dragnea își dă a doua zi o formă de amnistie, dezincriminare sau prescripție. Oricum o poate face până atunci. Anunțul lui Iohannis (formularea aia dubioasă cu “sunt aproape hotărât”) parcă tot o invitație pentru Dragnea să facă ceva urgent, până atunci este, nu credeți? Beneficiile ar fi reciproce. Unul ar scăpa, celălalt ar câștiga politic de pe urma ticăloșiei celuilalt.