Tic-tac, tic-tac! Fitilul arde, dar… sigur în butoi nu e tot mămăligă?

Moise Guran

Deși pasul mic, de furnică, făcut înapoi de guvern în chestiunea ordonanței de urgență, nu a păcălit pe nimeni, el își face totuși efectul – fiecare zi câștigată, e un grad în plus pentru broasca fiartă, care, na! se adaptează. Sau, ca să folosesc analogia cu un alt proverb, după doi ani în care măciuca PSD a lovit pe rând, punctual, câte o oală din căruța numită România, acum are nevoie de o calmare, căci mai toate oalele lovite doar cât să se crape, înțeleg că, treptat, s-au cam spart. Următorul proverb care mi-a venit în minte este cel cu mămăliga. În locul lui, am preferat să-i cer graficianului să deseneze un butoi. Dacă e sau nu mămăligă în el, vom afla curând.

Haideți să ne îndepărtăm puțin de poză, ca să vedem tot tabloul, vreți? În ultimele două luni am avut așa:

1. Trasă fără avertisment la finalul anului trecut, OUG 114 a avut până acum drept efect prăbușirea bursei, creșterea ROBOR, creșterea cursului și scumpirea energiei (de la 1 martie). Este preconizată și o scumpire a gazelor naturale, de la 1 aprilie, dar certă până acum este doar transformarea Agenției pentru Energie în agent de  vânzări al rușilor (click aici pentru o analiză detaliată). Fondurile de pensii Pilonul II sunt puse sub semnul întrebării, căci administratorii se pregătesc să plece din România (aici apelul meu pentru administratorii de fonduri). În acest context, atacul la BNR și Isărescu a fost o diversiune utilă – au încercat să împartă cu cineva tensiunea creată. Nu prea le-a ieșit.

2. A urmat minciuna groasă a bugetului. Mai întâi falsificarea datelor de execuție pe 2018, apoi niște gogoși incredibile pentru 2019. Au fost devoalate de Consiliul Fiscal, dar au mers înainte cu tupeul unui pokerist care umflă cacealmaua, mizând pe naivitatea adversarului. Din păcate, președintele României (ah, doamne cât de prost poate fi sfătuit!) a mușcat această cacealma și a refuzat promulgarea bugetului, intrând într-un joc din care nu va face decât să împartă vina dezastrului din finanțele publice cu PSD. Aici găsiți o analiză mult mai detaliată, eu vă spun doar atât – și cu buget promulgat și fără el, statul tot nu mai are bani. Faptul că Iohannis îl plimbă pe la CCR, iar apoi probabil că îl va trimite înapoi în Parlament, nu face decât să le ofere pesediștilor un țap ispășitor – de vină va fi Iohannis că nu a promulgat bugetul. Observați același tip de diversisune ca cea de la punctul 1, dar aici pare că le iese. Oricum, situația catastrofală rămâne – peste câteva zile vom vedea deficitul lunii ianuarie, acoperit probabil din consumarea rezervei de trezorerie.

3. Ordonanțele pe Justiție, scoase din pălărie săptămâna trecută (și lucrate, după toate informațiile, în altă parte decât la ministerul Justiției) au umplut paharul, cum zice doamna Tarcea. Aici măciuca PSD pare că a prins viteză, nu știm clar de ce. Dar au venit, rând pe rând – blocarea investigațiilor în dosarele “10 august” și Teldrum, asmuțirea Secției Speciale pe Kovesi, Lazăr și, ridicol!, Timmermans, mârâituri repetate și tot mai agresive în loc de orice răspuns la avertismentele Comisiei Europene, inclusiv la MCV. Și abia apoi ordonanța care a provocat protestul magistraților și ieșirile din stradă de weekendul trecut.

În concluzie, tabloul general ne arată o țară complet întoarsă pe dos, cu incertitudini sociale generate de creșterile de prețuri, precum și de sincopele bugetare, un mediu de afaceri nervos (se închid deja o grămadă de fabrici) bulversat de schimbările de fiscalitate (citiți aici declarațiile dure ale lui Dragoș Anastasiu, unul dintre liderii Coaliției pentru Dezvoltare), o blocare cvasi-totală a activităților în Justiție și o solidarizare parțială a cetățenilor (prin ieșirile din weekend în stradă). Fitilul arde și se apropie de butoi. Ce-o fi înăuntru? Mămăligă sau TNT? La Cluj a început organizarea cetățenilor pentru o grevă generală (click aici). E doar o chestiune de timp până își vor da toți seama (patroni, angajați, magistrați, populație) că trebuie să își dea mâna cumva. Pasul făcut înapoi de Dăncilă și de Toader ieri este doar o lungire a fitilului. Nu l-au stins și nici n-au intenția să o facă, el arde în continuare.

Ăsta e momentul în care simțim tot mai acut absența liderilor. Președintele e complet off-topic sau în reluare, Opoziția (influențată probabil și de Iohannis) nu-și înțelege nici rostul, nu înțelege nici că moțiunile de cenzură nu sunt (nu trebuie să fie) shouri de operetă la final de stagiune parlamentară, ba chiar se simte și o dezangajare a organizațiilor civice, care ar trebui să fie ele liantul din societate, în absența unor autentici lideri politici. Apropierea alegerilor energizează și orbește deopotrivă – Dragnea face greșeli, se precipită cu măciuca aia în carul de oale, dă foc țării, dar ceilalți nici nu înțeleg energia momentului, nici măcar nu pot pune una lânga alta aceste poze pentru a pricepe tabloul general. Ba chiar mai pleacă și după fente precum “răscoala lui Oprișan”, frecându-și mâinile că se sugrumă ăia între ei (se sugrumă, pe dracu!), sau că iese lumea la alegeri că a dat foc Dragnea. A dat, dar nu prostiile PSD țin lumea acasă la vot ci incosistența și absența liderilor Opoziției în astfel de momente. Dragnea mizează pe faptul că România e un butoi cu mămăligă.