SENZAŢIONAL! DAN DIACONESCU LA BIZBAZAR

de Moise Guran

Există în toate lucrurile o raţiune pe care nu o putem cuprinde cu puterea minţii noastre, dar pe care o vom pricepe mai târziu. Nu, nu m-am apucat de recitat din Blaga. Dar zilele astea am avut o dezbatere interesantă în sânul echipei. Să-l dăm sau să nu-l dăm pe Dan Diaconescu
la BizBazar.

Să vedeţi cum a fost…

Prima zi… DD eveniment în desfăşurare. Tentaţia mea a fost să-l sun şi să-i zic să intre în direct! Laurenţiu a sărit ca ars. Avea fulgere în priviri şi dispreţ în vorbe grele. Numa nu m-a pocnit. Mi-am amintit că am fost invitat de vreo câteva ori la OTV, dar am refuzat de fiecare dată. Mai târziu cineva, persoană importantă, avea să îmi spună că talk-show-urile de la OTV sunt fie şpăgi, fie execuţii în direct. Din ce dracu putea un realizator TV să ajungă la o avere atât de mare?

Deci am zis ok, nu zicem nimic de arestarea lui Diaconescu. Personajul e dubios şi neinteresant pentru oamenii sănătoşi la cap. Dacă un primar dintr-un sat ia şpagă sau e şantajat nu dăm ştirea. E derizorie. Acum ştirea e că pe primarul derizoriu l-ar fi şantajat nişte papagali de la o
televiziune pentru oameni cu probleme psihice. DECI NICI ASTA NU E O ŞTIRE!
Deci nu dăm, am zis noi şi am intrat în emisie.

Problema e că la evenimentele în desfăşurare am o singură opţiune – fac eu breaking news sau vin colegii de la ştiri şi mă scot cu totul. Cum în viaţă avem doar impresia unor decizii (de fapt le ia altcineva pentru noi) Dan Diaconescu s-a dus la DNA exact când eu trebuia să intru în direct cu Adrian Vasilescu. Aşa că am amânat transmisia de la BNR (ce insultă!) ca să ascult 10 minute de peroraţii fără cap şi fără coadă într-o tentativă evidentă de a transforma un eveniment penal într-unul de marketing. Când mi-am dat seama că DD poate să stea în direct la ţânşpe televiziuni până după miezul nopţii, cum are obiceiul la OTV, l-am tăiat. Dar răul era deja făcut. Iar în televiziune 10 minute înseamnă imens. Azi am decis iar să nu îl dăm. Din fericire n-a mai venit peste noi.

Totuşi, dimineaţă l-am auzit pe CTP vorbind la radio cu Turceascu despre problemă şi mi s-a părut interesant. CTP spunea că DD nu este de fapt un jurnalist. Eu zic că este. Şi că vrem, nu vrem, trebuie să ni-l asumăm noi ca breaslă. Sigur, nu e unu de care să fim mândri. Sunt de acord că ceea ce face el este pur şi simplu un viol la adresa bunului simţ. Totuşi exact bunul ăsta simţ ar trebui să marginalizeze astfel de indivizi într-o societate normală la cap. Şi nu o face. Ce concluzii tragem noi de aici?

Cum DD este un fenomen de mase, simpla lui existenţă ne arată doar faptul că o parte însemnată a cetăţenilor noştri suferă fie cu capul, fie cu simţul. Jurnaliştii nu sunt cu toţii nişte sfinţi aşa cum nici politicienii nu sunt. Totuşi cei care însearcă să respecte regulile meseriei o pot face, indiferent unde evoluează ei.

În această meserie cel mai rău lucru ce ţi se poate întâmpla este ca un patron pervers să folosească o anchetă cinstită pentru a scoate bani de pe cineva. Jurnalistul care a făcut ancheta se simte vinovat apoi, fără să fie de fapt. Vi s-a părut nenea ăla cu emisiunea paranormală că ar fi un tip care a făcut o anchetă cinstită? Acolo toată organizaţia pare să lucreze în scopul pervers al patronului.

Deci ce ne facem cu jurnaliştii ăştia pe care îi validează totuşi o parte importantă a audienţei? Răspundeţi voi la asta.