Norocul şi-l mai face şi omul…

de Moise Guran

Iritat de întrebările privind sacrificarea investiţiilor în favoarea cheltuielilor pentru protecţia socială, ministrul de finanţe a răbufnit într-o replică ce dă exact dimensiunea gândirii economice a guvernului din care face parte – Ce importanţă are că s-au luat 100 de milioane de colo şi s-au mutat dincolo? a întrebat Florin Georgescu
Exact aşa trebuie să fi gândit diviziile de miniştrii de finanţe de dinaintea domniei sale, oameni cel mult ocupaţi cu echilibrarea bugetului statului şi, în niciun caz cu economia sau echilibrele economice.

Care mai este diferenţa dintre un Florin Georgescu şi un Varujan Vosganian care n-a văzut cum banii mutaţi în achiziţiile de plasme şi maşini nu au cum stimula economia pe termen lung, sau un Gheorghe Pogea care n-a înţeles de ce să omori 100 de mii de firme, fie ele şi de apartament, într-un an de criză înseamnă să îţi tai singur craca de sub fundul tău de ministru. Diferenţa dintre un politruc ce buchiseşte împărţeala bugetară şi un lider vizionar ce vrea să-şi scoată ţara din recesiune o face exact grija cu care trimiţi bani spre un domeniu şi faci economie în altul.

Revenind la suta de milioane a lui Florin Georgescu, ea este de fapt o promisiune pentru anul viitor. Doar un noroc ne mai poate scoate din criză. De fapt ar putea fi numită norocoasă şi situaţia în care ne vom târî în actuala stagnare în loc să ne afundăm într-o scădere economică mai serioasă. Acum lucrurile arată ca şi cum ea nu ar mai putea fi evitată şi zilele acestea unii şi-au amintit, de exemplu, că Ford ar trebui să accelereze producţia la 300 de maşini pe zi la fabrica din Craiova şi să îşi facă astfel simţită prezenţa în economia românească. Ford este doar un exemplu de noroc pe care economia l-ar putea avea şi o dată cu ea şi guvernul. Un noroc mai mare ar fi însă un guvern care să înţeleagă ce are de făcut în timpul unei recesiuni.