De ce puteam face catedrală, dar nu puteam face autostrăzi?

Moise Guran

Explicația simplă și pe scurt – pentru că BOR nu este o democrație ci o autarhie, pentru că e ușor să construiești (dictatură de dezvoltare) când n-ai nici reguli de achiziție transparentă, nici termene, nici procedură de contestație. A nu se înțelege că-i suspectez pe preafericiți de șpăgi și alte păcate ale funcționarilor civili, dar donațiile venite de la statul român privatizează de fapt banul public și îl scot de sub regulile de verificare democratică. Probabil Curtea de Conturi poate verifica modul de cheltuire, dar sigur că nu o va face. Invers, politicienii ne-au tot zis că din cauza DNA n-au putut ei face autostrăzi, de unde rezultă că dacă nu i-ar mai controla nimeni cum le fac, probabil că le-ar face. Și da, pentru banul național (PNDL) au scos cam toate frânele democratice de transparență, inclusiv prin modificarea abuzului în serviciu, dar aceia-s bani puțini. Banii europeni vin la pachet cu reguli ce nu pot fi modificate și de aceea vor ei să facă autostrăzile prin PPP (parteneriat public privat) adică fix cum s-a făcut Catedrala Mântuirii Neamului. Nu v-ați gândit niciodată la ea ca la un PPP, este? Doar timingul (ordinea cronologică) finanțării e schimbată! În rest Catedrala este un PPP – bani publici, execuție privată. Dincolo de discuția despre resurse și priorități, și dacă vorbim de catedrale și dacă vorbim de autostrăzi, eu prefer să văd locurile de muncă. Mă bucur sincer când trec uneori noaptea pe bulevardul de lângă și văd scânteia sudurilor pe turle. Alea sunt salarii pe care muncitorii le duc acasă la copii, ca să-i hrănească, să-i trimită la școală… Puteau fi mai multe, dacă făceam dezvoltare și licitații publice dar, na! bine că sunt și alea!

Și acum un răspuns mai lung și o explicație mai profundă pentru întrebarea din titlu…

Poate cel mai mare defect al unei societăți imature din punct de vedere al democrației este incapacitatea de a vedea prezentul cu un ochi critic. A noastră este în această capcană, da. Eu unul sunt foarte atent atunci când pășesc pe tărâmul credinței, ca să nu rănesc sentimente, dar în privința religiei nu mă sfiesc să spun ceea ce gândesc (de bine sau de rău) cum fac și în privința politicii. Pentru că religia este politică, a și fost utilizată o mie de ani ca doctrină politică, de aici și necesitatea separării ei de stat și de politică în epoca modernă. Asta a și salvat credința, după secole de războaie purtate în numele religiei. Că noi românii trăim într-un ev mediu târziu, spre deosebire de societățile moderne (alea cu autostrăzi) la care ne raportăm, e doar o problemă de dorință și de putință. Prezența noastră în Uniunea Europeană este, dacă stăm să ne analizăm critic, o minune, un fapt inexplicabil.

De 150 de ani noi românii ne zbatem între o tentativă de renascentism târziu și un soi de iluminism depășit. Unii vor catedrale și da, marile catedrale europene au valoarera lor istorică, ceea ce le dă și utilitate turistică. Dar asta nu pentru că există, să poți zice că-ți faci și tu una acum și gata, ești ca ăia, ci pentru că acele edificii marchează acea epocă de acum 500 de ani.

Alți români vor educație de mase, autostrăzi și dezvoltare. Sigur că și astea-s obiective cu retard, unul de vreo 200 de ani de când occidentalii făceau alfabetizare, dar fără ele nu se poate. Ei, nu se poate?! Ba uite că se poate! Oricât de grav ar părea acest conflict, el este unul aparent. Cel puțin la nivel individual, progresul se petrece oricum, căci dacă educația nu o face școala, tot o fac internetul și contaminarea culturală (deschiderea granițelor). Societatea, sigur că da, patinează, dar nu, nici pe loc nu stă – tinerii mai și pleacă în Vest, bătrânii fie se radicalizează politic prin religie (orice religie – fascismul, comunismul și chiar ateismul tot religii sunt) fie devin agnostici de facto (cred în Dumnezeu dar nu-l regăsesc în biserică, sau merg la biserică, mai des sau mai rar, doar pentru a se pune bine cu Dumnezeu). În loc de demonstrație pentru ultima idee, analizați și singuri comportamentul populației la ultimul referendum, cel în care bisericile (nu numai BOR) s-au implicat direct, masiv și explicit.

Rezultatul este cel pe care îl vedem iar ura creștinească sau anticreștină este și fără sens și contraproductivă. Hai să fim sinceri și să recunoaștem – o catedrală neterminată, anacronică și trumfalistă (e pusă fix lângă Casa Poporului, monument al comunismului, pe care îl și depășește) e cea mai lipsită de ipocrizie declarație a României de azi. Spune totul și foarte exact despre ultimul nostru secol. De aia și spun că e un început bun. Sinceritatea cu tine însuți contează, căci poți construi pe ea. Deși a noastră e cam accidentală. Dar ce, Renașterea n-a marcat sfârșitul feudalismului medieval? Dumnezeu zâmbește, căci El are căile lui.