HIDROELECTRICA A INTRAT ÎN OPERAŢIE! SĂ SPERĂM CĂ VA SUPRAVIEŢUI…

de Moise Guran

Tribunalul Bucureşti a acceptat intrarea în procedura de insolvenţă şi, deocamdată, reorganizare judiciară a Hidroelectrica. Spun deocamdată, pentru că 80% dintre aceste proceduri se termină cu un faliment şi doar în unul din cinci cazuri societatea este salvată. Deşi guvernul face pe mortul în păpuşoi susţinând că n-are nici în clin nici în mânecă cu această decizie, responsabilitatea nu poate fi pasată. De la cel mai înalt nivel s-a decis această operaţie care, dacă vreţi, poate fi comparată cu una de extirpare a unui cancer.

Insolvenţa este o stare de comă indusă, în care funcţiile vitale ale companiei sunt menţinute dar pe aparatele unui administrator judiciar. Este o procedură invazivă şi periculoasă care poate avea trei rezultate posibile – fie extirparea tumorii şi salvarea companiei, deci o operaţie reuşită, fie constatarea faptului că e prea extins cancerul şi că nu se mai poate face decât lichidarea companiei, fie celebra varaintă în care operaţia reuşeşte dar pacientul moare.

În legislaţia românească rolul administratorului judiciar este uriaş, este pe bună dreptate comparabil cu cel al chirurgului care taie cancerul. De principiu el trebuie să urmărească interesul creditorilor dar şi salavarea companiei dacă se mai poate. Cum în cazul Hidroelectrica principalii creditori sunt tot companii de stat, întreg meciul este dirijat de la guvern.

Acum haideţi să dăm cărţile pe faţă şi să înţelegem ce se întâmplă acolo. Cel mai probabil Ponta şi oamenii săi au vrut putere absolută în restructurarea Hidroelectrica. Au vrut puterea de a tăia salarii, de a concedia fără prea multe discuţii, de a tăia contracte, unele ale clienţilor de partid ale celorlalţi, băieţi mai mult sau mai puţin deştepţi… Insolvenţa Hidroelectrica trebuie rezolvată repede, curat şi transparent. Toată lumea este cu ochii pe ea şi, dacă operaţia nu se încheie repede şi cu succes, ea poate trânti inclusiv ratingul de ţară şi capacitatea guvenului de a împrumuta bani, de a plăti pensii şi salarii. Nu ştiu cât de departe au mers guvernanţii cu analiza consecinţelor dar cred că au riscat foarte mult cu această procedură a insolvenţei.

În final mişcarea se poate dovedi una genială sau, din contră, se poate dovedi doar o aventură a unor amatori inconştienţi de puterea lor.