Ancheta evenimentelor din 10 august poate fi oprită și prin OUG. Ce putem face?

Moise Guran

Foarte grave dezvăluirile prefectului Capitalei, Speranța Cliseru. Nu numai că nu a fost în Piața Victoriei în 10 august, așa cum susțineau reprezentanții Jandarmeriei (dar și ministrul Carmen Dan), dar a semnat ordinul de evacuarea a pieței după ora 24, la o oră la care intervenția în forță se petrecuse, abuzurile jandarmilor fuseseră deja, în mare, executate. Dacă n-a fost un ordin politic (ministru, prefect, un reprezentant al guvernului, nu contează cine l-a dat) înseamnă că șefii jandarmilor sunt nebuni de legat. La propriu. Vor înfunda pușcăria. Procurorii vor stabili dacă ordinul s-a dat informal, pe gură adică, și în ce măsură jandarmii ar putea avea din asta unele circumstanțe, căci vinovați rămân oricum. Partea cu adevărat grea va fi să stabilească dacă există și responsabilități penale (nu numai politice) pentru cei care au dat Jandarmeriei ordine. Politic, membrii guvernului răspund solidar, adică toți. Să vedem de câtă solidaritate juridică sunt capabili jandarmii cu șefii lor.

Bombițe mediatice și indicii

Nu vă bateți capul nici cu scrisoarea lui Giuliani, nici cu protocoalele lu’ Pește. Acestea din urmă n-au fost niciodată ilegale și nici acum nu sunt. Decizia CCR din 2016 a constatat că în noul Cod Penal, cel din 2014, era formulat altfel articolul referitor la interceptări, cam neclar a zis CCR. Asta nu a făcut protocoalele de colaborare cu SRI ilegale, ci doar depășite, care nu se mai aplică (termenul juridic este caduc). Pe cazul lor se construiește doar retorică stearpă, juridic nimeni nu aduce niciun fel de argument. Și nici Procurorul General nu poate fi demis din acest motiv. Ci doar pentru că vrea pohta lui Tudorel, la fel ca și în cazul Kovesi.

Și dacă toată lumea e de acord (e de bun simț) că Tudorel dă șah la Lazăr din rațiuni ce țin de ancheta evenimentelor din 10 august, dacă însuși președintele Iohannis spune că un raport al factorilor de securitate națională arată că “au fost incitatori trimiși în piață” și că sunt “concluzii penale” trimise anchetatorilor, mai rămâne de înțeles către ce ne îndreptăm.

Nu îmi dau seama cât de departe sunt procurorii militari de punerea sub acuzare a unor personaje în această anchetă, dar ce încerc să vă spun este că termenul de 30 de zile dat de Tudorel Toader pentru “ievaluarea” Procurorului General este unul orientativ. Toader se poate mișca mult mai repede, în cazul în care evenimentele se precipită.

Pe de altă parte, când vă uitați la Toader ăsta, trebuie să îl vedeți pe Tăriceanu, cerându-i lucruri lui Dragnea. Iar Dragnea este genul de negociator care știe să ofere, așa că mișcarea lui Tudorel ne arată doar că Tăriceanu și Dragnea au ajuns la un acord de acțiune. Ceea ce ne obligă să căutăm mai multe planuri posibile. Așa ajungem înapoi la OUG.

O amnistie ar rezolva și ancheta referitoare la 10 august

Îl lăsăm acum pe Tudorel cu șahul său ce deschide atacul la Procurorul General și ne mutăm puțin atenția către Viorica Dăncilă. Veriga slabă a armatei lui Dragnea, i-am spus eu. Deși au tot umblat informații cum că Dăncila s-a opus ordonanței (sau ordonanțelor) ce l-ar fi scăpat pe Dragnea, eu n-am crezut niciodată că femeia respectivă e capabilă să se opună lui Dragnea. Mai degrabă tot Tudorel (aka Tăriceanu) a blocat ordonanța, căci negocierea cu Dragnea nu se încheiase.

În altă ordine de idei, atacul lui Tudorel la Procurorul General ne semnalează că pe un termen mai scurt decât poate fi făcută schimbarea lui Lazăr, pericolul imediat tot un OUG rămâne, mai ales că ea poate lăsa nepedepsite și faptele legate de intervenția jandarmilor din 10 august. Așa cum observă și Tăpălagă, amnistia este singura chestie importantă din scrisoarea lui Giuliani, căci cel care a ticluit-o dă un al doilea indiciu privind pregătirea unei ordonanțe de amnistie.

Asta nu înseamnă că procurorul general nu este într-un real pericol de a fi schimbat, căci el este o miză și dincolo de ancheta referitoare la 10 august, doar că, mai probabil, acesta va fi al doilea pas, nu primul.

Ce ar face Dragnea după un OUG de amnistie?

Momentul unei ordonanțe de urgență va fi unul foarte dificil, căci puțini vor mai putea privi înainte, de vreme ce efectele ar fi retroactive. Și chiar dacă furia va fi mare pe moment, e important să privim și după un astfel de moment, căci Dragnea sigur deja o face.

Ulterior unui OUG care să-l scape pe Dragnea acesta are două variante – fie căderea guvernului, fie apărarea guvernului inclusiv prin intervenții violente ca cea de pe 10 august, iar apoi forțarea altor acțiuni (schimbarea PG e doar una) ce vor face România orice altceva decât o democrație.

Acela este momentul de la care lucrurile nu vor mai putea fi întoarse, căci, odată Justiția acaparată, este improbabil că vom mai avea alegeri libere, nefalsificate. Eu cred că va alege să apere guvernul, chiar dacă va încerca să obțină beneficii electorale dintr-o eventuală cădere a acestuia. Nu mai e loc de calcule de oportunitate și de X șanse acordate PSD sau lui Dragnea, căci, indiferent ce pricepe electoratul PSD, nu ne putem permite distrugerea țării și a democrației.

De aceea trebuie să ne pregătim, noi toți, societate civilă, opoziția, președintele, toată lumea.

Ce e de făcut?

Sunt o grămadă de lucruri de făcut, dar, cu permisiunea dumneavoastră, să îmi dați voie să nu le detaliez chiar acum pe toate, că poate citește și dușmanul Dragnea articolele astea.

În primul rând să observăm că este greu de anticipat o ordonanță de urgență, dar nu e imposibil. Presa a reușit în două rânduri să afle la timp – pe 18 ianuarie 2017, când Iohannis a mers în ședința de guvern; și pe 17 iulie 2018, când Dragnea era disperat, presiunea publică l-a oprit și l-a împins la mâna lui Tăriceanu. Totuși, pe 31 ianuarie 2017, când a fost dată OUG 13, nu s-a aflat nimic până nu a anunțat Iordache. Deci e posibil să ne trezim cu un OUG în monitorul oficial? Da, mă tem că da.

Societatea

Bănuiala mea este că ieșirile în stradă din ultimul an și jumătate au salvat situația de mai multe ori decât ne dăm seama. Dragnea și pesediștii au tot spus că nu le pasă de ieșirile în stradă, dar tocmai declarațiile lor arată exact contrariul. Iar 10 august a arătat că ar face orice ca să ne oprească exact ieșirile pașnice.

Trebuie să fim așadar pregătiți să ieșim în stradă și să rămânem acolo până la demisia guvernului Dăncilă. Mă tem însă că nu mai este suficient. Cred că împreună cu sindicatele și patronii noștri, va trebui să fim pregătiți pentru grevă generală. Oricare dintre aceste acțiuni – OUG pe amnistie sau dezicriminarea faptelor de corupție, schimbarea procurorului general, inițierea suspendării președintelui, trebuie să ducă la declanșarea unei greve generale până la demisia guvernului. În situația unei greve generale nu cred că guvernul rezistă mai mult de trei-patru zile.

Opoziția

Știu, nu vă plac peneliștii. Nici mie nu îmi plac căci modul multora din partidul ăla de a face politică are mai multe în comun cu PSD-ul decât cu înnoirea cerută de societate după Colectiv. Sunt antipatii justificate atât între peneliști și useriști, cât și între peneliști și Cioloș. Totuși, ne îndreptăm spre o situație atât de gravă încât unificarea opoziției într-o platformă comună anti PSD va deveni imperativă. Nu protocol de colaborare cu condiția susținerii lui Iohannis, cum zicea nuștiucine de pe la peneliști, acum o săptămână, nu! ci o refecere hotărâtă și asumată a Convenției Democratice. Atât Cioloș cât și USR trebuie să iasă din logica lui 10-20%, căci avem nevoie de majorități calificate fără de care nu vom putea modifica Constituția. Ceea ce nu înseamnă că peneliștii trebuie lăsați să contamineze cu stilul lor politicianist (și chiar duplicitar în privința luptei anticorupție de exemplu) o astfel de alianță. Dar uitați de europarlamentare sau prezidențialele de anul viitor, căci dacă stăm până la ele, Dragnea își va putea aranja să nu mai conteze ce votăm. Unificarea opoziției trebuie să se petreacă imediat.

Președintele

Da, acest președinte a ratat multiple ocazii de a canaliza forța societății în acțiuni democratice care l-ar fi oprit demult pe Dragnea. Este posibil ca domnul Iohannis să aștepte să-l dea jos pesediștii, deși ar fi trebuit să-i fie clar până acum că Dragnea nu se va împiedica de cocul doamnei Andronescu. PSD nu mai există ca partid democratic. E un PRM coordonat dictatorial de un lider și de câțiva pretorieni fanatici. Președintele trebuie să își îndeplinească atribuțiile de mediator între stat și societate, dar și pe cele de conducător al CSAT și de reprezentant al statului român. Că nu-s puține. În cazul primelor atribuții trebuie să evite capcana unui guvern de uniune națională sau a unuia de tehnocrați, în cazul în care guvernul Dăncilă pică. Chiar dacă ar putea fi tentat de asta, din cauza apropierii preluării președinției europene. De asemenea, cred că președintele ar trebui să reviziteze soluția unuia sau mai multor referendumuri consultative, cu efecte juridice de blocare a unor inițiative legislative dar și a altor decizii toxice ale CCR. Să-și facă mai bine calculele și, dacă s-ar putea, să mai țină cont și de altceva decât alegerile pe care le are anul viitor.

În privința atribuțiilor pe linia siguranței naționale, președintele NU are nevoie să-i pună procurorii concluzii. Să ia deciziile pe care i le permite legea și Constituția, nu să stea să luăm noi bătaie de la jandarmi ca să afle el care e treaba cu Jandarmeria sau cu alte organe de represiune ce vor fi ajuns deja pe mâna lui Dragnea. Chiar și declarațiile Prefectului Capitalei sunt suficiente pentru a atrage responsabilități politice, înaintea celor juridice. Prefer să nu scriu încă despre atribuțiile de reprezentant al statului român pe care Iohannis le are. Ar fi trebuit până acum să se prindă și singur și să acționeze, mai ales că acest stat român pe care îl reprezintă și care este în mod clar sub atac, e un stat cu aliați puternici, nu e nici Georgia, nici chiar Republica Moldova (cu tot respectul pentru moldoveni, care o încasează și ei în aceste zile).

Bun. Momentul este grav și periculos, dar să ne amintim faptul că Dragnea este azi mai slab decât era acum un an sau acum doi. Este însă și mai disperat, iar asta s-a văzut pe 10 august și se va vedea și în acțiunile sale ulterioare. În mod sigur nu va ceda, își va juca până la capăt cartea, iar dacă va simți că pierde va încerca să-și organizeze beneficii și din înfrângere. Nu mai poate trage de timp, este obligat să acționeze în zilele sau săptămânile următoare. Iar noi, ca societate, trebuie să răspundem ferm și coerent.