Războiul subteran

Moise Guran

Din capul locului vă spun că nu cred o iotă din ce spune Tăriceanu, mai ales că și dacă guvernul dă ordonanță de urgență, acesta poate spune că el n-a fost de acord, dar na! dacă au dat-o… ce să mai facem? Aceste zile sunt o cursă contra cronometru pentru supraviețuirea sau nu a lui Liviu Dragnea, nu a guvernului Dăncilă. Așa trebuie să privim lucrurile, chiar dacă picarea guvernului este cea mai sigură cale acum spre oprirea lui Dragnea. La capătul zilei Liviu Dragnea a anunțat că este exclusă ordonanța de urgență și a convocat Parlamentul în sesiune extraordinară, în primele două săptămâni din iulie. Ceea ce scade presiunea pe guvern dar dă timp celor care vor încerca să-l dea jos pe Dragnea. Pentru el, este cea mai periculoasă variantă. De ce ar fi ales-o? Dar a ales-o?

Așa cum am anticipat încă de la începutul săptămânii trecute, ordonanța de urgență este singura cale rămasă pentru un lider slab, care se teme de propriul partid. Dacă ar fi într-adevăr tare pe poziția de lider PSD, dacă ar avea încredere în proprii oameni, Dragnea ar avea mai multe soluții de a-și dezincrimina legile pe care a fost condamnat. Dar un dictator este un om foarte singur și Dragnea știe și el cam ce a ajuns. Cu fiecare zi de întârziere este tot mai aproape de sfârșitul său ca lider politic. 15 iulie e departe, dar, să fim atenți, ordonanțele de urgență date în timpul sesiunii (extraordinare sau nu) intră imediat în vigoare. Dacă n-ar fi în sesiune, Parlamentul ar trebui convocat. Încerc să vă spun că deși mai e mult până pe 15 iulie, până pe 2 iulie nu mai e așa mult.

Liderul PSD a început să facă greșeli, iar acestea deja îl costă. Prima a fost aceea că nu a dat ordonanța încă de săptămâna trecută. Da, era rău dacă o dădea înainte de sentință sau imediat după ea, dar era dată… soarta guvernului Dăncilă ar fi fost probabil pecetluită. Dar el scăpa de pușcărie. A doua greșeală a fost chiar celebra declarație de vineri seara, în care le-a cerut scuze pușcăriașilor și a lăsat de înțeles că va da ordonanță. Parcă a vrut să scoată lumea în stradă. N-avea de ce să își dorească asta, decât în situația în care ar fi urmărit provocarea unor tulburări sociale ce i-ar fi dat eventual prilejul instituirii unui regim de forță, pe față. Adică a unei lovituri de stat, pure și simple. Nici măcar eu nu pot să iau în calcul așa ceva, preferând să cred că acea declarație a fost o greșeală.

Foarte interesant, vineri seara, în jurul liderului, a lipsit totuși cineva din poza de grup – Gabriela Firea. Ea nu s-a îngrămădit lângă Dragnea ca toți ceilalți, ca altădată.

Am găsit-o greu (într-o poză Inquam, bravo băieți!) și uitați-vă ce față avea doamna primar, chiar în timp ce șeful GIO își livra discursul ce a traumatizat națiunea. Zici că-i ies lasere din ochi… Apoi, tot Fifi a fost cea care le-a spus reporterilor cuvântul OUG (ordonanță de urgență), ceilalți lideri, inclusiv Dragnea, evitându-l. A fost un prim mod de a se distanța, căci pentru Firea e now or never. Fie îl junghiește pe Dragnea și îi ia locul, fie, aleluia, probabil nu va mai avea o astfel de ocazie, mai ales că un alt rechin a simțit și el momentul.

Da, despre Rechin Popescu Tăriceanu e vorba! Ce moment mai bun ca să obții de la Dragnea candidatura unică, din partea PSD-ALDE la președinție? Numai că o astfel de promisiune depinde de supraviețuirea politică a lui Dragnea, că altfel n-are nicio valoare! În același timp, Tăriceanu trebuie să se distanțeze de o eventuală ordonanță de urgență, care i-ar putea compromite prin ea însăși aceste șanse de prezidențiabil. Ceea ce tocmai a făcut, anunțând că el nu vrea ordonanțe, nici asumarea răspunderii. Sigur, e posibil ca pur și simplu Tăriceanu să nu se fi înțeles cu Dragnea și să-i fi răsucit cuțitul în rană prin declarația asta. Mulți cred că între ei încă se negociază și că Tăriceanu ar putea pune umărul la demolarea guvernului Dăncilă. Nu ar avea logică și personal nu cred că este așa, mai ales că omul său cheie, Tudorel Toader, a făcut la rândul său o piruietă interesantă – sâmbătă, nici Tudorel nu era de acord cu modificarea codurilor penale prin OUG, dar azi dimineață spunea că nu i s-a cerut părerea și că o va spune când i se va cere. Nu vă imaginați că Tudorel este altceva decât un instrument în această negociere.

Observați că din toate variantele lipsește titularul ordonanței, adică doamna Dăncilă. Poate aceasta să i se opună lui Dragnea? Eu cred că nu, dar cu fiecare zi ce trece am mari dubii că o mai țin nervii și că va semna ordonanța. Pentru Dăncilă, căderea guvernului său ar fi o mare ușurare.

În concluzie, reținem trei aspecte:

1. În continuare Dragnea nu are altă șansă decât OUG. Sesiunea extraordinară și adoptarea codurilor în parlament presupune supraviețuirea politică nu până la mijlocul lunii iulie, ci până se vor plimba pe la CCR, reîntoarse, etc… cam prin toamnă! Un timp pe care NU îl are. Iar el știe asta. Sesiunea extraordinară mai lasă deschise două portițe – emiterea unei ordonanțe în timpul acesteia, poate chiar la începutul lunii iulie, dar și suspendarea președintelui. Mare atenție și la asta ultima, profilul lui de lup îi spune acum să atace. 
2. Firea va ataca sau nu acum. Eu cred că va aștepta moțiunea de cenzură de miercuri, dar nu exclud nici o implicare activă a grupării sale pentru minarea guvernului. Este de văzut dacă Gabrielei i-ar conveni sau nu intrarea în scenă a încă unui personaj forte în PSD. Aș zice mai degrabă că nu. Corina Crețu, cel mai vehiculat nume pentru un viitor guvern, este un personaj care poate pune capăt ascensiunii Gabrielei, mai ales că aceasta nici nu se simte deloc bine după episodul cu Halep. Dincolo de vanitățile imposibile ale doamnei Fifi din Voluntari, trebuie să ghiciți grupuri de interese mult mai mari și mai puternice. Nu e nici ea de capul ei, deci nu va lua singură decizia de a-l ataca sau de a-l sprijini pe Dragnea.
3. Toate aceste jocuri pot fi stricate doar de Viorica Dăncilă. Depinde cât o mai țin nervii, mai ales în condițiile unor proteste de stradă susținute. Deși departe de a nu mai răspunde la comenzi, este posibil ca premierul teleghidat să-și fi descoperit un buton pe care scrie Eject. Încă încearcă să se dumirească ce se întâmplă dacă apeși pe el.