Concertul, etalon de bunăstare
de Irina Munteanu
Care este semnul că o economie merge bine? Evoluţia pozitivă a indicilor, numărul mic de şomeri sau, poate, numărul concertelor. Să nu mă înţelegeţi greşit, tocmai ce am cumpărat abonamente la Sonisphere, dar distracţia e scumpă, banii puţini şi biletele totuşi se vând. Şi dacă asta era de înţeles până acum vreun an de zile, lucrurile sunt cu atât mai ciudate cu cât deunăzi vorbeam de şomajul ăla neoficial de 10 procente.
Marcel Avram spunea că Bucureştiul are mai multe concerte decât New York-ul. Şi că asta e rău. Eu m-am bucurat, măcar pentru că dacă nu pot ajunge încă pe East Coast să o văd pe Miss Liberty şi să mă plimb pe 5th avenue, am ceva din New York aici, la Bucureşti. Să-i spunem spiritul. Paradoxul există însă, într-adevăr, dar romanii, fără să ştie ce-i America, au înţeles-o dinainte. Şi, sânge de romani, românii vor pâine şi circ. Oricât de scumpă ar fi pâinea şi oricât de mult i-ar costa circul.
În 2010 sunt mai multe concerte decât sărbători religioase importante. Câteva pe lună şi pentru toate gusturile. A fost Air, vor fi AC/DC, Clapton, Bob Dylan sau Cranberries. Nu lipsesc nici Aerosmith sau greii de la Sonisphere. O căutare pe Google e suficientă pentru o documentare integrală şi devine clar că nu mai vorbim ca acum 5 ani de un concert mare şi câteva de umplutură. Surprinzător, a fost nevoie de o criză pentru ca Bucureştiul, în special, şi România, în general, să intre cu drepturi depline în circuitul unui mare festival internaţional.
Înţeleg că criza prieşte ţărilor mici şi încercate economic. Românii sunt obişnuiţi să nu aibă mai nimic, şi din 2000 nu au trecut decât 10 ani, din care belşugul s-a simţit maxim 4. Din 2004 până prin 2008. Se zice că te înveţi uşor cu binele, dar când tradiţia răului e lungă, standardele sunt destul de jos. Iar concertele vând şi pentru că par a fi simbolul că răul nu mai e chiar atât de rău. E şomaj, scădere economică, dar spectacolele arată o evoluţie. Şi mai e vorba şi de energiile cumulate care se cer descătuşate. Dacă tot nu ieşi la restaurant, nu mai cumperi haine, electronice, mobilă sau apartamente noi…