Cu examen, fără examen, problemele rămân
de Ionuț Văcaru
Nu știu cum era liceul pe vremea ta, dragă cititorule, dar pe vremea mea, adică pe la începutul anilor 2000, nu se învăța mare lucru. Cel puțin nu la liceul meu dintr-un mic orășel de provincie teleormănean. Dacă voiam să iau note mari, mă forțam puțin și le luam. Dacă voiam s-o las mai moale cu învățatul, stăteam cuminte în banca mea, încercam să rețin două trei fraze esențiale din lecție și tot scoteam un 7-8. Pe vremea mea, trebuia să fii vreun chiulangiu sau vreo haimana ca să rămâi corigent.
Niciodată, în cei patru ani de liceu, profesorii nu reușeau să ne predea toată materia. De fiecare dată mai rămâneau la finalul manualelor câteva lecții nepredate pe care nu le-am recuperat niciodată, căci în anul imediat următor începeam direct cu materia din respectivul an.
Cum predarea era aproximativă, iar notarea la fel, materia pentru BAC a trebuit să o învăț cu adevărat cu câteva luni înainte de examen, pentru că nici mie, nici colegilor cu note mai mari decât mine, nu ne rămăseseră prea multe în minte ceva din cei patru ani de liceu.
Și, din câte aud, în liceul pe care l-am frecventat, predarea și notarea au rămas și în ziua de azi la fel de aproximative.
Nu știu cum e la liceele de prestigiu. Poate că acolo chiar se face carte. Dacă se face, atunci acei elevi ar fi dezavantajați dacă admiterea la facultate s-ar face pe baza notelor din liceu. Dacă nu se face carte, acele note devin irelevante pentru toată lumea.
Așa că decizia ministerului învățământului de a elimina, la admiterea în facultăți, luarea în calcul a notelor din liceu, este o măsură ok. Ar fi fost și mai ok dacă măsura ar fi fost anunțată mai din timp și dacă nu ar fi creat acea confuzie legată de obligativitatea unui examen de admitere. Stați liniștite, universități particulare, nu veți fi obligate să organizați examene de admitere.
Oricât de mult tam-tam s-a făcut în jurul măsurii ministerului, aceasta nu rezolvă mare lucru. Indiferent de facultatea românească pe care au absolvit-o tinerilor le va fi în continuare greu să își găsească un loc de muncă.
Cunosc tineri absolvenți de facultăți particulare care lucrează pe salarii mai mari decât ale părinților lor, la fel cum cunosc tineri absolvenți ai Politehnicii care de vreo doi ani nu reușesc să își găsească un loc de muncă. Și vice-versa.
Până când nu vom avea niște ultra-mega-giga-facultăți care să fie recunoscute de către toate marile corporații și la care să fie admiși doar cei mai buni dintre cei mai buni, toate aceste discuții despre admitere vor fi irelevante. Condiția tinerilor a fost, este și va fi, o bună vreme de acum încolo, decisă mai degrabă de condițiile din piața muncii decât de cunoștințele dobândite în facultate.
