De la 600 de mii la 6 mii… Și tot e destul pentru a răsturna lumea! Acesta este CENTENARUL nostru!

Moise Guran

Nu, nu o să mă alătur corului de oengiști disperați că nu mai iese lumea în stradă, că ăștia nu ne mai bagă în seamă, că merg înainte ca tancurile… Nici imaturilor de ocazie care vor o răsturnare cu forța a lui Dragnea, celor care caută harțag (cel mai des pe facebook, din fericire) și se declară dezamăgiți de civilitatea pașnică a demonstranților. Și unii și alții au propriul rol exact în ceea ce ei consideră a fi un eșec. Nu și eu. După mitingul de ieri, acestea sunt gândurile mele:

1. S-au strâns 600 de mii de oameni la finalul marilor demonstrații din februarie 2017. La început am fost tot vreo cinci mii. Așa e întotdeauna. Un nebun (cineva pe facebook a făcut o foarte interesantă analogie cu Doina Cornea), doi sau o sută au ideea să protesteze. Nu faptul că-s doi, trei sau o sută mărește bulgărele, ci ideea. Ea are puterea de propagare și de mobilizare a unor mase largi. Deși reînnodat ieri, după mai bine de un an de proteste, mitingul de la Victoria și cele din țară reprezintă totuși un reset, o reluare, nu o acumulare, așa cum a fost în februarie 2017, când devenise reflex să trecem prin piață, direct de la muncă.
2. Oamenii care au participat nu sunt soldați. Nu au un profil din ăsta de răspuns ostășesc la o chemare la oaste. Și bine că nu-l au! Asta înseamnă doar că au conștiințe și o personalitate mai liberă, că judecă lucrurile cu capul lor și, dacă chemarea unei beri e mai puternică, asta e! Dar, la nevoie, ei vor fi, la fel ca atunci, în februarie, nucleul (grupul de nebuni) în jurul căruia se vor strânge zeci de mii, poate chiar sute de mii. Și momentul ăla nu e deloc departe. Trebuie felicitați, nu descurajați! Ce proiect de Centenar mai serios poate exista decât reclădirea conștiinței naționale? De ce ar trebui să fie Centenarul o suită de serbări în care spargem banii ca să ne felicităm și să facem tumbe în fața politicienilor? Acesta este Centenarul nostru!
3. Este aberant să crezi că dacă n-au ieșit în stradă decât 6-7 mii de oameni, Dragnea e mai popular azi, decât acum un an. El și-a pierdut și proprii susținători, dar îi convine de minune răspândirea unor astfel de opinii. Simulează popularitatea și își dă cu ea în cap de fiecare dată când încearcă exerciții de PR, cu selfie-uri și mici. Nu subestimați furia acumulată a unor oameni care nu se manifestă. Sigur nici nu-i ajutați înjurându-i că nu vin la proteste. Vor veni.
4. Pentru mari adunări populare este nevoie de un cumul de factori – o acumulare (există deja), un eveniment declanșator (se coace), conștientizarea pericolului de către mulțimi (asta va fi partea cea mai dificilă, de aceea este esențial să nu rupem punțile de comunicare nici cu pesediști, nici cu pensionari, nici cu ultra-creștini, mai ales că, atenție! presa de azi este mult slăbită față de cea de acum un an) și, în fine, reluarea protestelor zilnice (nu o dată la trei luni, nu în weekend, zilnice!)
5. Sigur, nevoia unui lider rămâne, iar liderul informal al protestelor de anul trecut a fost (indiferent că a vrut sau nu) Președintele Iohannis. Iar dacă îndelungata tăcere a lui Iohannis (acum este clar, o imensă eroare tactică) a dezangajat Strada și a risipit o energie ce putea fi convertită în reforme politice, constituționale și de alt fel, acum Iohannis pare că a revenit. Nu e relevant dacă are sau n-are un plan (pare totuși că n-are) sau dacă a calculat că e timpul să intre în campanie electorală, așa cum îl acuză pesediștii. Nu contează! Nu e despre luptă politică partizană aici, este despre supraviețuirea democrației. Dar nici nu trebuie blamată implicarea partidelor politice. Nu suntem în situația de a refuza orice fel de ajutor.

Așa că strângeți din dinți și mergeți înainte. Ce altceva putem face? Nu (mai) există alternative de ieșire din actuala situație. Când va veni momentul (întrunirea condițiilor de la Punctul 4), vom ști. Și noi, și Iohannis, și cei care ieri s-au risipit prin parcuri, excursii, terase. Doar că noi, cei care am fost acolo, vom fi primii care vor înțelege și vom avea datoria să îi trezim și pe ei. Capul sus!