Decizia Instanței în Dosarul Colectiv: Suntem cetățenii unui stat care NU are obligații concrete

Moise Guran

S-a făcut mare tămbălău în ultimele zile pe cazul racheților de la Sinești, care atacă de ani de zile, în bande organizate, mașinile care trec pe drumul european modernizat ce tranzitează zona respectivă. A fost deranj, căci presa a preluat cazul, s-a trimis control și controlul a descoperit că poliția, deși știa tărășenia de ani de zile, s-a mulțumit să patruleze ineficient zona, să nu caute la modul serios aceste bande, să nu le deranjeze prea mult, să trăiască toată lumea și să fie bine ca să nu fie rău. Din păcate, o decizie dată de instanțele românești confirmă legalitatea acestui tip de comportament – este vorba de decizia în cazul Colectiv.

Mi se întâmplă rar să contest o decizie a unor judecători, mai ales una definitivă, dar aceasta m-a umplut de nervi, vă spun sincer. Tribunalul București a stabilit în mod definitiv că statul român NU va garanta plata despăgubirilor către victimele incendiului de la Colectiv, dacă vinovații, patronii clubului, nu vor avea bani de despăgubiri. Și probabil că nu vor avea, dar merită să urmăriți puțin istoria acestei decizii. Ea nu este prima, este a treia de acest fel, dar de data asta este definitivă.

Procurorii DNA sunt cei care au avut inițiativa de a chema statul român, prin ministerul de Finanțe, în garanție pentru despăgubirea victimelor. De ce statul? Pentru că acel club, Colectiv, era un loc public autorizat de statul român, prin organele sale – Primăria Sectorului 4, Poliția comunitară, ISU. Aceste autorizații sunt plătite, dar, potrivit deciziei definitive a Tribunalului București, autorizarea este cvasi-inutilă devreme ce ea nu asigură și nu garantează conformitatea așezământului respectiv cu normele de securiatate publică. Mai pe românește, și funcționarii de la primărie și cei de la poliție sau de la ISU fac și ei un job, ca să ducă un salariu la copii și la nevastă, salariu plătit desigur de cetățeni prin taxe și impozite, ba chiar și de firma respectivă, prin taxele de autorizare.

Plata taxelor și a impozitelor în România nu naște, pe cale de consecință, obligații concrete în seama instituțiilor care folosesc banii respectivi, față de contribuabili, ci doar o obligație generală și foarte neclară de a trimite controale de sanki și de a se da importanți pe la televizor, după ce se întâmplă câte o nenorocire. Fix ca și în cazul tâlharilor de la Sinești.

Atâta doar că tragedia de la Colectiv este cea mai mare din ultimii 25 de ani. Iar DNA-ul s-a ținut ca scaiul de instanțe pentru a obține responsabilizarea funcționarilor publici prin acea garanție a statului că despăgubirile vor fi plătite către victime, indiferent de insolvabilitatea patronilor Clubului Colectiv. Așa că a ridicat miza, și a adus ca probă în acest dosar atât jurispriudența CEDO, adică un alt caz pierdut de statul român pentru că nu a luat toate măsurile necesare, inclusiv bănești, pentru a asigura respectarea drepturilor individuale garantate, dar a adus și raportul Guvernul Cioloș, din ianuarie 2016, în care se arăta că deși după Colectiv statul putea activa mecanismul european de protecție civilă, nu a făcut-o și astfel au murit oameni. Vă mai amintiți de ce nu a fost activat mecanismul respectiv, decât târziu, după ce inițiativa a pornit de la un tânăr român din Suedia? Exact! Ca să se poată împăuna la televizor Bănicioiu și Ponta că au situația sub control. Nu o aveau.

Decizia de luni a Tribunalului București, prin care s-a respins definitiv cererea DNA de a aduce statul în garanție financiară pentru despăgubirea victimelor de la Colectiv nu numai că ne spune că plătim bani degeaba statului român, acesta nefiind în realitate obligat la nimic, dar ne spune și că drepturile și libertățile cetățenilor români, așa cum ar fi de exemplu dreptul la viață, sunt la latitudinea unor politruci iresponsabili, fără ca nimeni să poată răspunde pentru încălcarea lor, decât eventual prin pierderea popularității politice.

Nu înțeleg de ce instanțele românești au luat o astfel de decizie, dar imaginați-vă după toate acestea cât de singuri sunt cetățenii din această țară, indiferent că trec pe E85, pe la Sinești, pe la protecția copilului din Teleorman, pe stradă, la școală, oriunde. România se transformă în junglă, statul român se dezintegrează, iar instanțele confirmă faptul că plătim taxe și impozite pentru că trebuie să ducă și angajații statului un salar acasă.