Dragi studenți, dar la ce vă așteptați? Sigur că Dragnea a ajuns și la voi!
Moise Guran
Sigur că era inevitabil, a spus-o Barbu din decembrie chiar aici, dar mă frământă niște lucruri și nu mă pot abține să nu vi le zic… Așadar decizia ministrului Educației de a tăia locurile bugetate de la cele mai mari universități din România declanșează, previzibil, proteste ale studenților. Și ale profesorilor. Cu adevărat important de acum este să înțelegem capcanele și să rezistăm tentativelor de învrăjbire între diferitele categorii sociale și profesionale, căci se apropie un alt moment de cumpănă pentru noi toți.
Dacă ministerul Educației suplimenta locurile la universitățile din Suceava, Târgoviște sau din Huși (nu știu sigur dacă există o universitate la Huși, dar nu mai contează) probabil că n-ar fi protestat nimeni. Tăind din locurile marilor universități (București, Cluj, Timișoara, Iași) ministerul a încercat o foarte perversă învrăjbire a studenților, dar pe un fond probabil obiectiv – n-avea bani să suplimenteze nimic, fără să taie din altă parte. A fost o pedeapsă politică, așa cum a replicat dur, imediat, Universitatea București? Bineînțeles că a fost, dar asta nu înseamnă că marile centre universitare nu sunt totuși vinovate de orbul de a nu putea vedea dincolo de marginea metropolei, de aroganța de a nu merge în parteneriate locale spre județele adiacente, astfel încât să nu fie ele însele victimele rectoratocrației de partid, folosită împotriva ultimelor centre de performanță și de rezistență meritocratică din România. În definitiv, lumea universitară află acum, cu nejustificată uimire, că țara noastră trece prin schimbări profunde, schimbări de substanță, prin răsturnări ale tuturor valorilor care n-aveau cum să nu o afecteze și pe ea, în final.
Ce legătură există între tăierea fondurilor marilor centre universitare și accesul la putere al unor oameni care promovează corupția, hoția, oportunismul electoral? Păi, fix aceeași ca și în cazul tăierii contribuțiilor la Pilonul II de pensii, a reducerii salariilor la privat, pe fondul schimbărilor fiscale, pentru a face rost de bani pentru salariile unor funcționari… Hoțul fură. Nu-l ignora și, mai ales, dacă nu te fură acum pe tine, asta nu înseamnă că nu te va fura în viitor și pe tine! Dar, nu mai contează! Am fost de la început cu toții în aceeași oală, poate unii mai idealiști, înțelegând către ce merge țara, poate alții mai aplicați, considerând că o fi Dragnea toxic, dar numai pentru ceilalți, nu și pentru salariul, pensia sau bursa proprie.
În măruntaiele națiunii noastre se produc însă acum mari frământări, care nu au cum să nu pleznească. S-au acumulat multe și poate că e mai bine să ne întindem o mână unii altora, în loc să ne reproșăm greșelile trecutului. Poate că un pensionar, sărăcit de creșterea prețurilor (pe care o percepe într-o măsură mai mare decât alt român), înțelege acum altfel de ce nu trebuie să accepte o mită electorală plătită prin îndatorarea nepotului său, student. Poate un bugetar, îmbătat cu creșteri nominale ale salariului brut, se poate trezi acum într-o cruntă mahmureală, invadat de politruci și incompetenți de partid care-l comandă și îl umilesc în instituția publică la care lucrează. În fine, un student care poate n-a prea ratat cluburile în weekendurile pe care alții le-au petrecut prin viscol în Piața Victoriei, anul trecut, înțelege acum de ce protestele de stradă pentru apărarea justiției și, implicit a democrației, erau totuși despre el și despre dreptul său la învățătură și la dezvoltare și chiar dreptul de a nu arde de viu în cluburi.
Pentru că, în final, răsturnarea valorilor este despre tine, indiferent ce ai fi sau ce ai face în această țară. Nu te poate ocoli. Te privește și te va afecta mai devreme sau mai târziu.
Ceea ce am vrut să vă transmit cu acest text, dragi studenți, este să nu-i tratați cu superioritate sau cu dispreț pe alții, indiferent că sunt colegii voștri de la universitățile din orașe mai mici, că sunt bugetari, pensionari. Sau corporatiști, care au ieșit totuși în stradă, idealist și dezinteresat, atunci când alte categorii sociale nu au înțeles de ce ies. Este esențial ca în perioada următoare să evităm polarizările, să nu intrăm, sau să ieșim din capcana antagonizării unor categorii sociale/profesionale împotriva altora (așa cum a încercat ministerul Educației să facă acum cu redistribuirea locurilor în universități). Istoria ultimului secol ne-a arătat că nici intelectualii, nici muncitorii (nici chiar minerii) nu au reușit niciodată singuri. Ne putem reuni pe valori la care încă nu a renunțat nimeni, chiar dacă, o perioadă, unii dintre noi au considerat că e mai bine să le ignore. Dacă cereți ceva, dragi studenți, cereți pentru națiune, cereți pentru toată lumea și pentru viitor, nu cereți neapărat pentru voi înșivă, sau pentru un interes imediat.
