PSD fuge de la guvernare, dar după suspendarea președintelui

Moise Guran

Da, fuge! Păi cum să guverneze, după tot deranjul pe care l-a făcut în economie? Sau aveați impresia că salariile alea mărite, Caritasul lui Dragnea, din scoarță-n scoarță, e realizabil? Vă spuneam la începutul anului că, probabil, până prin iulie vom vedea cu toții ce și cum. Asta pentru că Guvernul nu are decât varianta unor împrumuturi sălbatice, care vor adânci criza de finanțare ce a triplat dobânzile în 2017 și pe care am resimțit-o cu toții mai prin toamna trecută. Nu numai salariile mărite (nu m-aș mira dacă se va dovedi că nici nu s-au plătit toate, unele fiind aruncate în 2018), dar și creditele de angajament, trecute și ele pe deficitul anului următor, dar și epuizarea unor resurse limitate (rezervele companiilor de stat, transferurile de contribuții de la privat), toate astea vin la decont în câteva luni. Se vor rescrie prin inflație și devalorizarea monedei. Dar lumea nu va mai înțelege cauza de efect. Vor da toți vina pe criza politică. Vax! Crizele doar scot în evidență lucruri care deja sunt acolo. Acesta este contextul în care trebuie să înțelegem demisia liniștită a lui Tudose.

Explicațiile lui Dragnea pentru demiterea guvernului sunt glume proaste. Zici că și-a schimbat democratic șoferul, printr-un vot în CEX. Plecând de la PSD, Tudose zâmbește… rămânem colegi, îmi depun mandatul cum am promis. USR cere imediat anticipate. Cioloș completează și el – putem fi parte din soluție. Ludovic Orban – da, vrem să guvernăm. Anticipate!

Păi, da, zic și eu de câteva luni, uite… e clar că nu mai avem altă soluție, dar nu va fi așa simplu. De fapt, va fi chiar complicat. Olguța Vasilescu vine imediat la TVR și spune planul – mergem la Cotroceni cu o propunere de premier și o listă de semnături. Dacă Iohannis refuză, îl suspendăm. Eh, trebuie să refuze vreo două luni, înainte de a putea dizolva Parlamentul. Până atunci, suspendarea președintelui este aproape inevitabilă, căci ei vor susține că vor și pot să guverneze, că uite ce bine a mers țara, doar au mărit salariile. În fapt, vor spune orice, doar ca să-l aducă pe Tăriceanu o lună, interimar la Cotroceni. Să-și pună premier (eu nu cred că își vor pune), dar, mai ales, să-și pună procurori șefi, să schimbe tot ce e de schimbat, inclusiv Codul Penal, ca să scape toată lumea, iar apoi, referendum, Iohannis se întoarce la Cotroceni și, dacă tot n-avem guvern, poate dizolva Parlamentul, care-i problema?

O fericire, nu alta! De mărțișor mergem la referendumul de demitere a președintelui, prin mai-iunie, la alegeri parlamentare anticipate.

Între timp, euro zboară peste cinci lei, dar vai, asta va fi cea mai mică problemă.

Observați cum evoluează în paralel tensiunea maghiară? Nu sunt întâmplări, chiar dacă nici personalitatea balonată a unui domn Tăriceanu, nici chiar mustața meschină a unui domn Dragnea nu le-ar putea pricepe. De la ce s-au luat? Mai știm? S-a trezit Tudose că el spânzură unguri (cam cum a spânzurat Carol al II-lea legionari, de stâlpii de telegraf; pun pariu că doctorul Tudose nici nu știe acest episod). Apoi niște băieți au pus steagul secuiesc pe Ambasada României de la Budapesta, iar problema a devenit una de stat, cu escaladări diplomatice. Probabil provocări de ambele părți vor mai urma. Mvaaai! Ce întâmplări!

Criza politică, eventual chiar suspendarea președintelui (care, sunt sigur, se va face cu concursul UDMR, iar asta va agrava lucrurile) va fi dublată de o criză între români și maghiari. Am în continuare dubii că imbecilii care plănuiesc suspendarea președintelui anticipează și aceste mișcări. Că văd dincolo de croșetările lor de alcov (cu sau fără microfoane-n priză). V-am avertizat din noiembrie, aici… alte forțe, mult mai sofisticate, se vor implica după momentul suspendării președintelui. Tensiunile vor fi mari. Îmi vine greu să cred că protestele vor mai putea fi pașnice. Suspendarea fără motiv a președintelui chiar va aprinde țara. România este vulnerabilă deja și va deveni și mai vulnerabilă. Războiul hybrid se apropie de o fază critică, subversivă. S-ar putea să aniversăm centenarul pe niște ruine ale României.

În timpul ăsta, niște baroni rudimentari își vor urmări scopurile lor meschine – să scape și ei de pușcărie. Că, ce-au făcut? Au dat în cap? Iaca, au furat, nu-i așa grav. Apoi au câștigat alegerile mințind și au destabilizat economia mimând că fac ce au promis. Nu-i mare lucru, nu? Ce se poate întâmpla? Eh, cel mai rău, niște anticipate. Atâta doar că până la anticipatele alea vom vedea un altfel de PSD. Unul scăpat de Dragnea (imediat după referendumul de demitere al președintelui), radicalizat, luptând patriotard cu UE (sau poate chiar cu unguri), cu ce dușman s-o mai găsi. Deocamdată fug de la guvernare. Fuga e parte din plan, la orice Caritas.