Reîncepem protestele. Să vă spun ce cred că are, dar și ce nu are în comun această toamnă cu iarna trecută

Moise Guran

În Parlament a început recroșetarea Codului Penal și a Legilor Justiției, cu o oarecare urgență, dar nu chiar urgență-urgență, căci aprobarea lor trebuie să pice cumva peste perioada sărbătorilor, ca să nu fie studenții în București și în orașele universitare, iar corporatiștii să fie și ei, dacă s-ar putea, prin diferite vacanțe. În acest weekend sunt anunțate totuși marșuri de protest în mai multe orașe, sub deviza – Nu vrem să fim o nație de hoți. Bun! Acesta este un avertisment. Ultimul! În fond, ceea ce vor cei care ies în stradă este ca politicienii de la Putere să stea pe programul de guvernare, ciuntirea Justiției ne fiind în programul de guvernare. Chiar dacă nimeni nu e de acord și nimeni nu vrea la un an de la alegeri o schimbare politică majoră, mă tem că inconștiența politicienilor converge către același punct – al disensiunii definitive cu națiunea și cu aspirațiile acesteia, până la punctul în care oamenii vor rămâne în stradă până la alegerile anticipate. Să vă spun acum câteva diferențe majore între ce a fost în primăvară și ce riscă să devină această toamnă.

Fiecare a înțeles altfel evenimentele din primăvară. Eu zic că a fost un moment istoric, în care noi, cei care am ieșit, am căpătat o conștiință proprie, nu de clasă, ci de grup social care dorește democrație liberală, integrare europeană (nu mimetismul de acum) și principii. Pentru că ne-am oprit, pentru că n-am rămas în stradă până la căderea Guvernului Grindeanu și, poate, și pe mai departe, hoții ăștia ajunși la putere au înțeles că am cedat. Previzibil, acum ne apropiem de o nouă marțe neagră, nu cu o ordonanță, ci cu un pachet de legi, trecut prin Parlament, decizii la CCR… în fine, un joc complex. Prima diferență, deci, este aceea că miza este chiar mai mare în această toamnă decât în primăvară.

A doua diferență e de metodă. Ei fac lucrurile treptat, pentru a evita o explozie. Le vor împinge treptat până la punctul în care nu se va mai putea face nimic, așa cum au făcut de exemplu cu amnistia asta, intrată în vigoare acum, în toamnă. Hai că nu suntem nici noi atât de proști, nici atât de ticăloși încât să ne facem că nu înțelegem ce se întâmplă.

A treia diferență vine dintr-un efect al conștiinței de care vorbeam la prima. Dacă în primăvară eram un grup în formare, fără lideri și fără interes politic, rejectând chiar orice amestec sau asociere politică (nici n-au prea fost), acum acest grup social s-a copt. Încă nu are lideri, e drept, dar probabil vor apărea. Deja un program politic s-a conturat și nu, nu trebuie să ne temem de asta. Câteva ONG-uri reunite de Inițiativa România au întocmit o listă incredibil de coerentă de cereri și un program de acțiune care chiar are valoare politică. Nu una electorală. Nu suntem acolo și sper să nici nu ajungem, dar vreau să îi încurajez pe acești tineri să nu se ferească să își asume un astfel de rol, căci se simte nevoia. Cât despre actualele forțe politice, deși PNL și-a dovedit destul de străveziu interesul adiacent PSD împotriva Justiției, deși USR este mic, spart și destul de puțin vizibil, deși Președintele Iohannis pare să culeagă satisfăcut efectele prostiilor PSD, nicio mână de ajutor NU trebuie refuzată. Această toamnă este decisivă și, buni, răi, aliații nu strică în astfel de momente.

În același timp, organizatorii trebuie să gândească o strategie diferită de cea din iarnă. Războiul va fi unul de uzură, este probabil că bătălia finală va fi intenționat împinsă în perioada sărbătorilor de iarnă, afară e din ce în ce mai frig și ar fi bine ca Oastea Țării să nu se epuizeze. Nu știu dacă e o idee bună să ne cheme seară de seară în stradă, dar cumva un semnal puternic trebuie dat. Poate e o idee să ne cheme pe rând, nu știu. Iar când ieșim, să ieșim semnificativ. Nu numai în București. Peste tot.

Revendicările trebuie de asemenea să fie mai clar și mai simplu formulate, să știe lumea pentru ce iese în stradă. De exemplu, pentru duminica asta se dorește un semnal de avertisment. Putem cere alianței de guvernare să îndeplinească programul de guvernare.  Acesta nu prevede nici amnistii, nici grațieri, nici modificarea legilor justiției sau a codului penal. Să facă salarii, să mărească pensii, să transfere contribuții și să le arate alegătorilor că programul ăla nu e fabulație sinistră. Dar atât! Să lase Justiția în pace, că nu pot pretinde că nu au bani de salarii din cauză că nu e Nicolicea șef la DNA. Dacă acest avertisment este ignorat, desigur, cererile străzii pot merge mai departe. Putem cere demisia președintelui CCR, la o chestie ne putem muta și pe la Cotroceni ca să forțăm un referendum, sau poate la guvern, până la demisia acestuia, apoi, dacă nu se mai poate altfel, către dizolvarea parlamentului… habar-n-am, nu stabilesc eu pașii, doar dau exemple de planificare strategică. Și nu, nu trebuie exclus nimic din ceea ce este legal și prevăzut în Constituție, inclusiv alegerile anticipate.

Un singur lucru trebuie să rămână la fel ca în primăvară – manifestațiile TREBUIE să fie pașnice. Respingeți orice formă de provocare căci, să ținem minte asta, dacă protestele nu erau pașnice nu ar fi ieșit niciodată atât de mulți oameni în stradă (oameni cu copii, cu neveste, cu părinți – ca la o sărbătoare a democrației), nu s-ar fi cristalizat niciodată acea conștiință extraordinară ce ne permite să ne bazăm unii pe alții, chiar dacă suntem la sute de kilometri distanță și nu ne cunoaștem între noi.

PS Nu uitați să folosiți rețelele de socializare în mod altruist, să sharuiți adică, atunci când vor fi, știrile despre locurile în care se anunță proteste, chiar dacă nu este vorba de orașul în care sunteți. Iată lista linkurilor către evenimentele create pe facebook, pentru fiecare oraș în parte: