De ce s-au jucat jandarmii de-a revoluţia?

de Moise Guran

Dumincă pe la ora 18 am ajuns în Bucureşti. Am făcut un ocol şi am trecut cu maşina pe la Universitate să văd feţele protestatarilor. Erau oameni ca oricare alţii care strigau Jos Băsescu. Central, cum te uiţi la Teatrul Naţional era un banner pe care scria “Suporterii sunt români, nu infractori”. Pe o statuie mai spre Inter unu căţărat agita un steag.

Am ajuns acasă şi m-am aşezat la televizor. Ceea ce a urmat a depăşit mult limitele puterii mele de înţelegere. Nu, nu comportamentul ultraşilor m-a intrigat ci cel al jandarmilor. După un timp mi-am dat seama că nu toţi cei care aţi stat ca mine la tv sunteţi din Bucureşti aşa că v-am făcut câteva hărţi tactice ca să vă explic nedumeririle mele.

Pe aceasta primă hartă vedeţi Piaţa Universităţii şi aşezarea manifestanţilor paşnici. Ultraşii s-au aşezat şi au acţionat cam de pe la ora 19 pe flancul dinspre Inter. Păstrăm codul de culori – cu roşu Ultraşii, cu albastru Jandarmii, cu verde manifestanţii paşnici.

În această a doua hartă vedem locul unde ultraşii au rupt gardul. Iniţial jandarmii s-au dat înapoi câţiva paşi. Nu erau înarmaţi cu nimic. Nici cu scuturi, nici cu bastoane. În cinci minute a venit ordinul de contra-atac. I-au fugărit pe ăia prin parc spre TNB, unde au prins vreo patru-cinci. Ceilalţi s-au dispersat spre Batişte şi Pache, străzile laterale Teatrului. Acţiunea părea inteligentă căci i-au scos pe recalcitranţi dintre demonstranţii paşnici. A fost şi uşor căci erau oarecum separaţi pe flanc.

Singura chestie care nu mi-a plăcut este că amicul Adelin a luat un pumn în nas de la un jandarm, din câte am înţeles. Bine că erau totuşi cu mâinile goale. La câteva minute după asta televiziunile arată cordonul de scutieri deplasânduse spre sud, pe bdul. IC Brătianu, spre Unirii. Ultraşii se regrupaseră acolo.

Ei, şi de aici nu mai înţeleg acţiunile jandarmilor. Că au luat o poziţie defensivă am înţeles. Aveau nevoie de ordine. Dar cum şi-au imaginat că dacă fug după ei spre Unirii îi prind? Era multă lume pe stradă. Cum deosebeşti un ultras de un trecător? Nebunii ăia s-au apucat să dea foc unei tonete de ziare, apoi au scos pavajul de pe Lipscani şi au început să îi atace. Erau cam 100 de jandarmi şi cam tot atâţia ultraşi în această fază. Sunt magazine, guri de metrou, pasaje, pizzerii. Era clar că dacă fug după ei ăia dispar ca potârnichile. Cum erau să îi prindă?

Cam ceea ce vedeţi pe această hartă arată greşeala inexplicabilă a şefilor Jandarmeriei. Au trimis forţe doar pe bulevardul principal şi doar dinspre Univesritate spre Unirea, lăsând practic în mod copilăresc un spaţiu de manevră incredibil ultraşilor. Mă întreb ca prostu ce se întâmpla dacă trimteau şi dinspre Unirii 100 de jandarmi? Cred că doar atât şi era suficient ca să prindă şi ca să aresteze jumătate dintre ei în faza iniţială. Dar jandarmii nu par a-şi fi propus să aresteze pe nimeni. O oră mai târziu numărul ultraşilor din zona Unirii crescuse la 3-400. Apar incendiile, vitrinele sparte şi alergăturile penibile cu jandarmii în lungul unui bulevard oripilat (era încă foarte circulat).

Cu un dispozitiv de 500 de jandarmi ultrasii erau usor de încercuit şi de arestat. Aşa, jandarmii au permis un spectacol pe care nu cred că ni-l permitem. Vom vedea în zilele următoare de ce. Cui a folosit asta, cât a fost prostie şi câtă perversitate.

PS Mâine reîncepem Ora de Business (pe TVR 2 la ora 20.25) şi România în Direct (la Europa FM de la ora 13.30). Bineînţeles şi postările regulate pe acest site pe care vă rog din nou să nu îl politizaţi inutil.