Nu cred că cineva poate contesta la modul serios antisemitismul lui Antonescu…

de Moise Guran

…dar  vă daţi seama că din alt motiv am decis astăzi să îi pun poza pe blog, nu-i aşa? Am vrut doar să vă spun cumva La Mulţi Ani! Şi ca să nu vorbim ca ipocriţii de Ziua Naţională despre eroi necunoscuţi când noi avem eroi foarte cunoscuţi am decis să vă dau câteva copy/paste-uri de pe wikipedia.

A participat la primul război mondial (1916–1918), în funcție de șef al statului major al generalului (din 1930 mareșal) Constantin Prezan. În această funcție, Antonescu a conceput planurile de apărare a Moldovei față de invazia trupelor germane conduse de feldmareșalul Mackensen în a doua jumătate a anului 1917 (din 1916 majoritatea României se afla sub ocupație germană). Regele Ferdinand i-a recunoscut meritele spunând: „Antonescu, nimeni altul nu poate ști mai bine decât regele tău marile servicii pe care le-ai adus țării în acest război”. Pentru aportul la cucerirea Budapestei și înfrângerea Armatei Roșii Ungare, locotenent-colonelul Ion Antonescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (Decretul Regal nr. 5454/31 decembrie 1919). În război, Antonescu și-a câștigat reputația de comandant militar priceput și pragmatic, executant meticulos și dur – duritatea sa i-a adus porecla „Câinele roșu”

Dacă aveţi curiozitatea să aflaţi mai multe despre rolul lui Ion Antonescu în Primul Război Mondial şi în înfăptuirea Marii Uniri vă recomand cartea Ion Antonescu – o biografie, a lui Teşu Solomovici. Dap, o biografie a unui antisemit scrisă de un evreu care, deşi identifică foarte corect morbul antisemit al lui Antonescu, nu îşi poate abţine admiraţia pentru acest om. Cam la fel simt şi eu.

Sunt prieten cu ungurii, îmi plac ca oameni, îi consider pe cei mai mulţi la fel de români ca şi mine, rostesc fără teamă expresia Ţinutul Secuiesc, dar de 1 decembrie îmi place să ascult Treceţi Batalioane…

Tocmai pentru că nu îmi pasă de politică şi de ipocriziile ei, pentru că preţuiesc istoria aşa cum a fost ea, mi se pare absurd să nu putem vorbi de 1 Decembrie despre Ion Antonescu.

Aşa că vă propun o dezbatere.

Este foarte adevărat că ţara asta nu a avut niciodată conducători cu care să se poată mândri de la un capăt la altul, că niciunul dintre marii oameni ai istoriei noastre n-au putut fi fără pată, n-au putut fi adevăraţi mesia de dat exemple copiilor.

Aşa a fost şi Ion Antonescu… un om care şi-a jucat perfect rolul istoric până a dat cu istoria în gard omorând nişte oameni vinovaţi doar de faptul că erau ţigani sau evrei. Spuneţi voi ce ar trebui să facem noi românii cu Ion Antonescu!

Să ne mândrim cu el sau să ne fie ruşine de el?

PS Mare atentie! Net-ul este plin de bullshituri legionare legate de Antonescu. Nu puneti botul chiar la orice! Asta pentru a evita ricoseuri în dezbatere 🙂