Să scutim medicii de impozit? Desigur! De ce, însă, doar medicii?
Moise Guran
Liviu Dragnea a anunțat că partidul său intenționează să scoată impozitul pe salarii pentru medici, de la 1 ianuarie 2018. Dincolo de criza evidentă de specialiști în medicină și de exodul cunoscut al acestora, cred că o astfel de idee merită discutată, indiferent că vine de la Dragnea sau de la altcineva. Ea poate avea valoare, dar cu două condiții – 1. să fie implementată într-un mod inteligent, care să producă și efectele scontate (oprirea exodului? de fapt, mai gravă decât exodul este criza de servicii medicale, mai critică în anumite zone ale României, decât în altele); și 2. să fie acceptată de toată clasa politică, astfel încât măsură să aibă stabilitate pe termen lung, medicii să creadă în ea, comunitățile să o poată implementa fără probleme.
Cu tot respectul pentru inteligența românească și pentru explozia sectorului IT din ultimul deceniu, eu cred că scutirea de impozite a programatorilor a reușit să-și atingă scopul, în special pentru că asta a concentrat investiții în acest domeniu. Altfel spus, un IT-ist genial care inovează sau chiar inventează în domeniul său e un lucru pozitiv, dar cu adevărat important (pentru economie/valoare adăugată/bunăstare) e modul în care, cel mai des, o firmă, mai mică sau mai mare, îi pune în valoare munca într-un produs vandabil. Avem în acest sens nu numai exemple de afaceri locale, precum Bitdefender, care s-au dezvoltat global, dar și exemple de afaceri globale care au venit în România pentru a da de lucru inteligenței locale. Și totuși, impozitarea salariilor din IT a trecut prin diferite modificări (restrângeri, extinderi, tensiuni) în cei peste zece ani de când este în vigoare.
Mutând discuția de la acest domeniu la cel al medicinei, care e și mai complicat, cred că politicienii români ar face bine în primul rând să vadă lucrurile dincolo de sistemul de stat, căci investițiile din medicina privată au luat avânt, sunt semne de dezvoltare în continuare a rețelelor private de sănătate, ceea ce nu înseamnă că acest serviciu prestat populației (în mod privat sau de la stat, gratuit sau pe bani) este bine organizat sau măcar bine așezat din punct de vedere teritorial pe cuprinsul Patriei, chiar dacă suplinește, în mod evident parțial, criza rețelelor publice.
În IT, investițiile și dezvoltarea s-au dus după resursă, creând niște enclavizări previzibile și dezechilibrate – aproximativ 100 de mii de programatori, strânși în câteva firme mari, concentrate în principal în patru orașe, București, Timișoara, Cluj, Iași (și încă ceva pe la Sibiu, Brașov, Craiova, Tg. Mureș, mai des ca subcontractori) fac 7% din PIB-ul României. E bine că fac. În ritmul ăsta vor face 20% și, desigur, va fi și mai bine. Dar, observați că deși în acest domeniu n-avem o problemă de infrastructură (internetul, foarte dezvoltat la noi, permite munca de la distanță), resursa, limitată și arondată câtorva universități de profil, n-a permis ca măsura scutirii de impozit pe salarii să propage efecte pozitive într-o parte mai mare a țării.
Revenind la medicină și la intenția de a scuti doctorii de impozitul pe salarii, mi se pare că, de exemplu, în București asta n-ar schimba foarte mult situația. Dar la Târgoviște (75 km de București, de ani de zile e o criză acută de medici specialiști) s-ar schimba situația? Păi, nu văd cum.
Scutirea de impozit pe salarii pentru medici presupune, din partea statului român, un efort de aproximativ 100 de milioane de euro pe an. Dar dacă în locul unei scutiri generale ce ar concentra și mai mult resursele de forță de muncă specializată, statul român ar permite alocarea (întoarcerea) unor sume din bugetele locale (aproape jumătate din impozitul pe salarii se face sursă la bugetul local) pentru anumite specializări, pe care comunitatea locală le decide?
Hai să o luăm altfel, ca să înțelegeți unde bat. Sunt sate în care aproape că nu mai sunt copii, dar care au renovat școli sătești, pe bani europeni sau de la buget prin PNDL, când poate populația îmbătrânită avea mai mare nevoie de un dispensar cu medic și asistență medicală permanentă. Și invers, sunt localități din care familiile tinere pleacă pentru că n-au școli, grădinițe, profesori… Inflexibilitatea alocărilor centrale de acest tip (scutirea generală de impozit pe salarii) nu rezolvă polarizarea, ci o accentuează, la fel ca în cazul IT, sau chiar mai grav. Niciun medic din Târgoviște nu va prefera să nu mai lucreze în continuare la București (unii fac naveta, refuzând un post permanent în orașul natal) dacă scutirea e aceeași și la București și la Târgoviște. Va rezulta în continuare o bătaie pe posturi la București și o penurie la Târgoviște. O concentrare de investiții (concurență benefică) în rețele private de sănătate în București și o lipsă la Târgoviște. (Târgoviște și București sunt doar exemple)
Cum ar fi dacă, în loc de asta, vom permite unui oraș, comună sau chiar județ să-și decidă singur de ce specialiști are nevoie, prin alocarea unor procente chiar mai mari de 16% (dar în limita bugetară provenită din cota totală din impozitul pe salarii). Astfel, o comună cu mulți bătrâni să-și subvenționeze medicul, una cu mulți tineri să-și subvenționeze profesorii sau mecanicii auto, sau zidarii, sau ce consideră comunitatea respectivă că i-ar aduce îmbunătățiri, acolo unde un serviciu lipsește, sau i-ar stimula un tip de activitate lucrativă (cu profit, adică investiții private).
De aceea vă spun. O veni de la Dragnea propunerea, dar ea nu e rea, în sine. Merită dezbătută, gândită și, mai ales, acceptată într-o anume formă, de toți reprezentanții clasei politice. Orice fel de propunere de stimulare a muncii merită dezbătută. Aș prefera ca reprezentanții opoziției (puțini, câți nu-s ocupați acum cu vria futilelor alegeri interne) să aibă acest tip de discurs/dezbatere/acțiune. Altfel, vor fi la fel de penibili cum au mai fost acum câțiva ani, când PSD-ul a propus scăderea TVA-ului la 20% (era 24% atunci), iar ei s-au bătut cu pumnul în piept că PSD-ul e prost și că o adevărată reformă de dreapta presupune un TVA de 18%. Adică, marinel sau mariner?