Au luat-o mai pe ocolite, dar tot acolo vor ajunge…
Moise Guran
Corupția și-a reluat ofensiva asupra societății noastre, de data asta cu o altă tactică, una pozițională, a pașilor mici, foarte diferită de cea inițială, a tunului dat cu Ordonanța 13. Iar dacă tunul a scos sute de mii de oameni în stradă, mă tem că această tactică este mult mai perversă, tocmai pentru că obține aceleași efecte, dar treptat.
M-a trecut un fior de tinerețe auzindu-l pe Remus Borza de la Alde despre scoaterea interdicției pentru parlamentari de a ocupa diferite poziții în unele firme. Dacă oamenii sunt capabili, zice parlamentarul, de ce să nu-i lăsăm… Eh, n-aveam atâta minte și succese pe ramură, câte are Borza acum, dar aveam 20 de ani și eram la începutul carierei când am scris prima știre despre parlamentarii care ocupau funcții în diferite societăți cu capital de 
stat. Era atât de evident conflictul de interese și atât de neverosimilă știrea, încât redactorul meu șef de atunci nici nu m-a crezut, m-a pus să-i aduc o confirmare din trei surse, când eu abia găsisem un curajos care să aibă curajul să-mi șoptească despre asta.
Dar, deși atunci (în 1994) știrea s-a confirmat, și în ciuda faptului că alte dezvăluiri făcute de toată presa vremii au urmat, deși era atât de evident pentru toată lumea că aceste cumplite relații politico-economice au creat o adevărată mafie ce a pus pe burtă România, a mai durat un deceniu până când aceste incompatibilități să fie trecute în lege. Pe care unii au respectat-o, alții nu. Cei care s-au crezut capabili, ca Borza, nu au 
respectat-o, au fost condamnați, li s-au confiscat banii, li s-au interzis lucruri. Cei care n-au apucat să fie condamnați definitiv sunt acum în Parlament și, uite, mă fac să-mi amintesc de tinerețe. Borza nu e prost, el știe că nu e problema de capacități intelectuale să faci și legi și să fii și implicat în deciziile unei firme, care da, e ținută să respecte legile, pe care le faci tot tu. Borza face însă mișto, deși societatea s-a luptat un deceniu cu mafia asta, salvată, gata, printr-un vot. Hai noroc!
De altfel, deja s-au votat incompatibilitățile legate contractele cu neamurile, asta pentru baronii mai rudimentari care n-au înțeles niciodată cum să se îmbogățească prin Brazilia sau prin majorări de capital. Ori dai contractul public pe numele unei mătuși, ori la ce-ai mai ajuns la guvernare, nu?
Dar nu e vorba doar de regimul incompatibilităților aici. Uitați-vă la Curtea Constituțională, incapabilă să dea un verdict în cazul Dragnea-ministru… Asta deși mai
există decizii în cazuri similare. Curtea parcă le-ar încălca, dar parcă ar mai și aștepta să vadă ce face ministrul Justiției cu infracțiunea de abuz în serviciu, care tot pe domnul Dragnea îl paște. Iar tehnocratul Tudorel, iute ca măslina în ulei, a inițiat modificarea, dar n-a pus prag la infracțiune. A invitat însă Parlamentul să facă asta, dacă vrea… Ce glumă bună! Liviu Dragnea tocmai s-a asigurat că domnul Ciordache conduce toate ședințele de la Camera Deputaților.
Așadar, lucrurile se întâmplă și se întâmplă sub ochii noștri, zi după zi, în pași mărunți, niciunul suficient de important cât să scoată lumea în stradă acum. Iar peste vreo două-trei luni, când totul va fi gata, iar poporului o să-i ardă mai mult de concediul de peste vară decât de proteste, Codul Penal va fi și el redenumit în Codul Penibil al României.
