Tablou cu lupi, mârâind la hoit (și, uneori, unii la alții)

Moise Guran

Ce doresc să vă transmit… Io de câte ori mă uit la știri la televizor mă apucă pofta de muncă… Băi, îmi zic, nu sta… pune mâna bă, Nilă și muncește, băăă! că e nevoie… După care schimb canalul și-mi trece. Cel mai mișto lucru la politicienii români este modul în care ei cred că ceea ce fac n-a mai făcut și n-a mai văzut nimeni, că ăi de la Comisia Europeană sunt cam tonți, că noi toți suntem idioți, sau cel puțin ceștia care ne uităm la știri. Mă rog, la asta ultima nu se înșală 100%. Eu am scuza că nu prea mă uit des și, când mă uit, schimb repede pe Animal Planet. Ca să mă liniștesc, în timp ce văd lupii înfulecând.

Doamna Sevil Shhaideh folosește prilejul cauzat de faptul că primarii nu știu să completeze o cerere de o pagină privind finanțarea investițiilor locale, ca să ne spună că va fi bătaie pe cele 30 de miliarde puse generos la dispoziție pentru administrația locală. S-au depus adică multe cereri… ceea ce nu e un lucru foarte rău. E chiar bine! Și – mai zice doamna Shhaideh către primari – o să aveți responsabilitatea concursurilor de funcționari. Doar voi. Scoatem Agenția Funcționarului din schemă, mă rog, îi dăm o funcție de monitorizare (hahaha !) dar să fiți severi cu funcționarii, să-i dați afară dacă nu iau și ei un cinci măcar în re-re.

Câteva ore mai târziu, Șăfu’ Haitei preia pe personă fizică sarcina dificilă a salarizării unitare, dezvoltă adică teoria Vulpiței cu salariile ca-n comunism, unde știai de unde pleci și unde poți să ajungi, de unde rezultă că toți bugetarii trebuie să mănânce la fel, indiferent de cât fugărește prada fiecare… Ok, păi și ce? Pănâ acum, era mai corect? Nu! Categoric, nu! Are dreptate Șăfu’ la Haită! Că oricum primele se dau tot de la partid, deci, practic, sistemul public devine mai sincer cu propriul comunism din care n-a plecat niciodată, problema nefiind neapărat sistemul de salarizare, ci exact ierarhia în Haită… Adică examenele doamnei Shhaideh.

Schimbăm canalul la o știre cu ministrul de Finanțe, domnul Viorel Ștefan, care transmite Comisiei Europene că suntem ok cu deficitul și le va face el o scrisoare să le explice (că ăia de la Comisie sunt mai slabi la inovații bugetare, se știe) de ce suntem ok, chiar dacă da, cum e și normal, cheltuielile de personal și cele sociale au crescut cu un procent format din două cifre… În timp ce mă gândeam cum le va da el link către wikipedia cu creditele de angajament, cu multianuale și chestii, ce să vezi? Că alea 30 de miliarde nu intră pe bugetul de anul ăsta… hop! o știre pozitivă! (Nu sunt deja toate așa?) Fiscul raportează o depășire a planului de încasări pe primul trimestru… cu unu și ceva la sută mai mult decât anul trecut! Hai brava! Dar nu la execuție, ci la final de martie… Păi stai, vere! Pe execuție, încasările sunt pe primele trei luni cu 5 miliarde mai mici decât în 2016! Deci, nu scoatem știrea din context, amânăm deontologic analiza până mai după Paște așa…

Când să zic și eu că toate știrile sunt pozitive, seara e frumoasă și, deci… tabloul general al țării e de fericire și chiar de dezvoltare, hop! (din nou) și Remus Borza, fost administrator al Hidroelectrica, acum deputat ALDE, cu o idee drăguță… că adică să vândă statul un procent din Hidroelectrica, astfel încât să nu rezulte cu deficit de la salarii. Păi nu ziserăm că suntem cool cu deficitul?

Dar… chiar așa! Cum de nu i-a venit nimănui ideea asta până acum? Domnul Borza, dar unde ați fost? De exemplu, dacă luăm un miliard pe acțiunile Hidroelectrica și le dăm doamnei Shhaideh, se cheamă chiar că am făcut investiții din banii ăștia, nu? Super! Domnul Ștefan poate face chiar un raport și mai drăguț către Comisia Europeană… ce știu ăia ce facem noi și ce vindem, nu? 

Păcat că au experiențe traumatizante cu Grecia… Dar lasă experiența cu Grecia, domnu’ Borza, întrebați-l pe domnul Tăriceanu, șeful de la dumneavoastră de la partid (că n-aveți amploare de haită) cum s-au dus pe investiții în tot felul de mobilier, mașini și alte prostioare, ditamai miliardele din privatizarea BCR… Asta deși banii erau cică într-un fond de dezvoltare (altă minunăție de idee), atâta doar că fondul era la fel de teoretic precum o țeavă trasă din bugetul de stat în cazanul cu țuică. Și a luat-o invers, că era focu’ electoral prea mare. Comunicau banii, salariile au crescut, achizițiile au crescut, iar fondul era, vorba poetului… noi îl vedeam, dar nu e!

Ușor întristat, îmi amintesc de o știre din weekend despre știrile false din România. Spre deosebire de alte părți, ele sunt lansate chiar de autorități. Dar la știri sunt numai lucruri pozitive. Dacă pricepi ce se întâmplă, te apucă cheful de muncă. Trebuie să tragem toți din greu ca să fie bani și la bugetari, și la primari, și la toată lumea, să fie bine ca să nu fie rău. După care schimb din greșeală pe Animal Planet, unde niște lupi se sfâșâie mai cinstit pe o halcă de carne. Trag de hoit, mai mârâie unul la altul, dar în final, măncâncă. Nu e jurnal de știri, dar e, oricum, cam același tablou.