Politică și demografie. Cum și când se va schimba „peisajul” electoral

Barbu Mateescu

În România au loc două fenomene majore:

1) Țara îmbătrânește.

2) Înregistrăm un val al deceselor cum n-a mai avut loc în România din 1947.

Să le luăm pe rând:

1. Anul ăsta, 424 de mii de oameni împlinesc 30 de ani, schimbând deci prefixul de la „2” la „3”, însă doar 383 de mii împlinesc 20 de ani, schimbând prefixul de la „1” la „2”. În consecință, categoria de vârstă 20-29 de ani pierde 40 de mii de persoane. Fenomenul afectează în domino toate categoriile de vârstă. Cum natalitatea e în scădere din 1990 și până acum, în fiecare an există mai puțini oameni de 18 ani decât cei care aveau 18 ani acum un an, doi sau trei. Afirmația e valabilă pentru toate vârstele până la cea de 27. Peste 10 ani va fi valabilă pentru toate vârstele până la cea de 37, și tot așa…
2. Un val al deceselor cum n-a mai avut loc în România din 1947. În timpul mandatului unui președinte încetează din viață 1,3 milioane oameni, cam cât trei Cluj-uri sau șase Craiove sau întreaga populație a Estoniei. Valul e inegal ca amploare: mortalitatea este mai mare în județele slab urbanizate din Sud și Est, fiind la cote mai mici în Ardeal și în București.

Această situație are următoarele efecte:

Publicul dinamic, al schimbării, în genere anti-PSD, este în continuă reducere. Numărul celor cu vârsta între 18 și 39 de ani a involuat și involuează în felul următor:

Participarea la vot a acestui public e redusă, comparativ cu a altora, iar de obicei e bazată pe emoție. Când și dacă ei vin la vot, au loc cataclisme. Dacă te întrebai care e diferența, pe de-o parte, între victoria lui Iohannis din turul II și, pe de altă parte, rezultatul parlamentarelor recente, răspunsul are de-a face în bună măsură cu prezența la vot a acestui grup. Ei reprezintă aproximativ jumătate din cei care au absentat, jumătate din diferența între o înfrângere gravă a lui Ponta și o victorie consistentă a PSD+ALDE.

Mulți din grupul menționat mai sus sunt însă în afara țării, alții au drept de vot practic doar la prezidențiale și europarlamentare (pentru că rezidează în alt oraș decât cel din cartea de identitate), deci o prezență oficială la vot de 40% în rândurile lor e de fapt 60% sau mai mult.

La celălalt capăt al peisajului demografic, numărul celor cu vârsta peste 60 de ani este într-o creștere continuă…

… urmând să se stabilizeze aici câțiva ani din cauza natalității scăzute din anii ’60, de dinainte de introducerea decretului de interzicere a avorturilor. Acest grup va crește însă enorm după 2027 (decrețeii!). Totuși, capacitatea de a veni la vot scade dramatic după împlinirea vârstei de 69 de ani din motive medicale.

Bazinul fertil al PSD, unde a avut o competiție puternică doar în epoca Băsescu, este cel al românilor cu vârsta între 50 și 69 de ani, pentru care supraviețuirea economică e o prioritate majoră, nostalgia după epoca pre-Revoluție e la maxim și, simultan, capacitatea de a veni la vot e la cote înalte. În primul tur al ultimelor alegeri prezidențiale, de exemplu, Ponta și Tăriceanu au avut un scor cumulat cu aproximativ 20% mai bun în rândul acestor votanți decât în restul populației mai tinere.

Câți sunt cei cu vârsta între 50 și 69 de ani? Numărul lor e oarecum stabil: din 2004 și până în 2024, ei rămân, cu mici fluctuații, 5 milioane. Însă arătam la început că România este într-o schimbare continuă. Cei cinci milioane nu sunt aceiași tot timpul. De exemplu, cei care aveau 52 de ani în 2005 vor avea în 2024 vârsta de 71 de ani și vor părăsi grupul. Implicația cea mai importantă e că în iunie 2017 primii „decreței” împlinesc vârsta de 50 de ani. Ei reprezintă o cohortă imensă, de două ori cât una normală. Aceeași afirmație e validă în bună parte și pentru cei ce s-au născut în 1968, 1969, 1970 și care vor intra în grupul țintă al PSD în 2018, 2019 și 2020. Aceste cohorte vor defini, în bună parte, peisajul politicii românești în anii ce urmează. Este obligatoriu pentru PSD să-i capteze. Este obligatoriu pentru forțele non-PSD să nu le piardă susținerea.

Cum au votat ei deja? Din estimările mele, atât în primul tur din 2014, cât și în 2016, în rândurile acestui grup PSD exista un avantaj (care nu e totuși decisiv) de 5% față de forțele non-PSD. Dacă temele economice devin cele de maximă prioritate, iar partidele ce se opun PSD nu sunt capabile să livreze mesaje atractive, PSD are un trai liniștit în următorul deceniu. Dacă decrețeii continuă să voteze cum au făcut-o deja, capacitatea PSD de a genera scoruri bune va fi în reducere.

În concluzie, în acești ani se testează o paradigmă interesantă. În România, a existat prea mult timp premisa ascunsă că, după împlinirea vârstei de 50 sau 60 de ani, PSD (și nimeni altcineva) te așteaptă cu brațele deschise să le devii votant. Având în vedere evoluțiile (sau mai bine spus involuțiile) demografice, această idee era foarte mult pe placul PSD: vârstnicii capabili să voteze (50-69 ani) reprezentau un bloc constant numeric, dar cum ceilalți erau în reducere, ponderea blocului în totalul alegătorilor creștea. Vine însă acum, în rândurile vârstnicilor, o generație atipică, ușor diferită de cele cu care PSD e obișnuit să opereze. În 2019 și anii următori, ei vor juca un rol decisiv, probabil mai important decât al tinerilor sau al celor născuți înainte de 1960.