Cel mai important dosar al DNA… încă n-a ajuns la final

Moise Guran

Sentințele finale din ceea ce media numește dosarul Microsoft, nu reprezintă, sper eu, finalul acestui dosar. Din contră. O să vă povestesc cum am citit eu decizia Curții Supreme, dar mai ales modul de lucru al DNA în acest caz, extrem de sensibil. Acesta nu e orice dosar. Este, probabil cel mai important din istoria DNA, poate chiar a Justiției în general.

Deși Curtea Supremă a dat sentințe semnificativ mai dure decât prima instanță, dublând de exemplu în cazul lui Pinalti anii de pușcărie, știm cu toții că acesta nu este Marele dosar Microsoft, ci un dosar mai mic, unul în care procurorii au preferat să îi trimită în judecată separat pe intermediarii care au umflat facturile de dotare a școlilor din România, pentru a face șpăgi pentru ei și pentru partidele care erau la putere. Al doilea dosar este încă în faza de cercetare. 

Această tactică este una destul de neobișnuită, chiar și pentru DNA (un DNA care inovează destul de des în tehnicile procesuale) căci în mod normal toți inculpații puteau fi trimiși în judecată în același timp.

Nu știu exact de ce au luat procurorii această decizie și se poate specula că au făcut-o pentru că exista o presiune socială mare în acest caz, lumea cerea vinovați și deci ar fi trebuit să se grăbească. Posibil, dar nu cred. Analizând faptele, acum definitiv constate prin sentință de Instanța Supremă, devine evident că al doilea dosar Microsoft, cel în care încă se fac cercetări, a primit o probă extrem de importantă – exact sentința de acum, care are putere de lucru judecat, ce nu mai trebuie probat în al doilea dosar.

Să recapitulăm!

Știm sigur că s-au făcut achiziții de softuri pentru școli din banii statului, știm sigur că respectivele achiziții au fost umflate, dar este posibil ca foștii miniștri ai Educației să spună că ei n-au știut asta și că au avizat respectivele achiziții din prostie.

Mai știți argumentele lui Traian Băsescu pentru care a susținut dezincriminarea Abuzului? Nu mai reiau polemica, Băsescu încerca să convingă lumea că dacă știi că unii fură dar tu ești doar ministru care vrei calculatoare pentru copii, nu e intenție (indirectă) e prostie. Cum dovedești că un ministru a fost corupt și n-a fost doar prost? Exact, DNA-ul trebuie să dovedească intenția de fura statul sau măcar faptul că niște miniștri au acceptat faptul că unii au furat statul, pentru ei sau pentru partid, folosind achizițiile de softuri. Sentința de acum a Curții Supreme devine probă în al doilea dosar Microsoft, căci e lucru dovedit și pecetluit prin această sentință că 1. intermediarii au obținut șpăgi promițând că-i vor influența pe miniștri și 2. că șpaga chiar s-a dat, ceea ce implică intenția în cazul abuzului, indiferent că DNA mai dovedește sau nu că banii au ajuns și la miniștri care au semnat.

Desigur, ceea ce v-am spus eu acum este pur speculativ. Nu știm încă unde va duce ancheta în cazul foștilor miniștri și secretari de stat care au trecut prin ministerul Educației în perioada 2001-2013, o perioadă în care s-au făcut și s-au licitat contracte de achiziții de software supraevaluate cu aproximativ 60 de milioane de euro.

Nu știm câți dintre ei vor fi trimiși în judecată și câți nu și, mai ales, nu știm cât vor mai lucra procurorii DNA la acest dosar pe care îl documentează de mai bine de doi ani.

Un lucru este însă foarte clar.

De departe Microsoft este cel mai important dosar la care procurorii DNA au lucrat, probabil în toată istoria acestei instituții. Nu neapărat pentru că paguba ar fi exorbitantă, este mare dar nu este cea mai mare, cât mai ales pentru că în dosarul Microsoft este vorba despre politicieni și intermediari care au tranzacționat educația copiilor noștri și, în esență, viitorul nostru ca nație.