Pe bune, există o șansă ca Dacian Cioloș să rămână premier după alegeri?

de Moise Guran

Eu zic că da, dar e nevoie să se alinieze cam multe planete. Cioloș nu a reușit să devină foarte popular (cunoscut) la nivel de mase iar televiziunile pesediste pompează la greu fie în sintagma tehnocrat-baubau, fie în asocierea sa cu Iohannis. Ultima chiar există și probabil va deveni critică în lunile următoare, pentru ambii. În fapt șansa ca viitorul guvern să fie condus tot de Dacian Cioloș nu depinde prea mult nici de PSD, nici de PNL, depinde mai mult de prezența la vot în orașe și de depășirea pragului de intrare în Parlament de către mai multe partide mici. Mie mi se pare evident că doar în situația în care PSD nu face o majoritate nici singur nici cu altcineva, putem vorbi de posibilitatea continuării la Palatul Victoria a lui Dacian Cioloș sau a unuia dintre tehnocrații echipei sale.

Interesant faptul că, la fel ca și la Primăria Generală, PSD evită să comunice deocamdată un proiect de guvernare legat de o persoană. Nu știm cine va fi premier în cazul în care PSD face majoritatea (singur sau cu altcineva) dar nu vă lăsați păcăliți de aparențe, un plan există și va fi comunicat probabil în buza campaniei electorale.

Plec de la premisa că interesul mai mic pentru Parlamentare decât pentru Locale dar și votul pe listă, vor aduce un absenteism mai mare dar și scoruri ceva mai mici pentru cele două partide mari. Și dacă PSD-ul poate totuși spera că va obține între 35 și 40% din voturi, cred că PNL greu poate depăși 30%.

Partidele lui Băsescu și Tăriceanu sunt la limita pragului de 5% de intrare în Parlament, la fel și UDMR, probabil tot pe acolo va fi și Uniunea lui Nicușor Dan, în fine, mai sunt câteva partide mici, nou create, ce încearcă să se alieze în același scop, acela de a trece pragul electoral. Dacă niciunul dintre acești actori secundari nu vor sări pragul electoral, PSD ia majoritatea la redistribuire. Deci, băgăm la cap, rămânerea celor două partide mari singure în Parlament (plus minoritățile, altele decât cea maghiară) va aduce majoritatea absolută pentru PSD. Dacă intră Tăriceanu în Parlament, inevitabil, acesta va face alianță cu PSD căci, de asemenea, după redistribuire, vor avea împreună majoritatea guvernamentală.

Atât partidul lui Băsescu cât și UDMR, au vocația universală a înțelegerii cu oricine le servește scopul (s-a văzut la locale) deci, dacă aceștia intră în Parlament, lucrurile se complică, dar numai în situația în care nu intră partidul lui Tăriceanu (situație în care guvernul îl face PSD). Deși afinitățile PMP cu PSD au devenit tot mai evidente fix pe problema corupției, probabil Băsescu ar prefera un guvern minoritar (sau de Uniune) pe care să îl poată doborî oricând printr-o alianță de conjunctură cu unul dintre cele două partide mari. Dar opțiunea cea mai importantă în cazul guvernelor care nu au majoritate în Parlament o are președintele Iohannis, ceea ce înseamnă (ironic, nu?) că șansa ca Dacian Cioloș să rămână premier după alegeri depinde de intrarea în Parlamant a unui număr cât mai mare de partide mici.

Observați că n-am zis nimic de PNL. Pentru că nici nu e nimic de zis, sau, oricum, e foarte puțin. La fel ca la locale, acest partid încă se zbate derutat în criza de imagine e președintelui Iohannis. N-are alți lideri de anvergură națională și va forța pe cartea Cioloș, chiar dacă Cioloș nu se va înscrie în PNL nici înainte nici după algeri. Probabil va prefera un proiect politic nou, dar legarea disperată a PNL-ului de Cioloș, culmea!, scade șansele acestuia de a redeveni premier, căci singurul efect ar fi un absenteism mai mare și deci o redistribuire mai mare ce ar avantaja PSD.

Din partidele noi (relativ noi în cazul PMP) cele mai vizibile personaje sunt în acest moment Traian Băsescu pe televizoare și Clotilde Armand pe internet. Acestea au și cele mai mari șanse să treacă pragul electoral, dar toamna mai poate aduce multe surprize.

Mai sunt câteva personaje cu potențial mare în rândul tinerilor alegători, ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, de exemplu, beneficiind de o expunere mare și pozitivă, mai ales pe internet. Mai sunt și alții, nu îi enumăr acum… Deși nu cred că astfel de personaje vor juca un rol direct în alegerile din această toamnă, nu exclud posibilitatea unei concentrări a electoratului tânăr pe partidele (în special noi) care și-ar face o platformă politică din continuarea proiectelor începute de Cioloș sau de oameni din echipa sa.

În fine, mai este o variantă ce trebuie luată în calcul, cea a turbulențelor externe grave ce ar impune un proiect de uniune care să treacă România peste o perioadă internațională complicată. Deși ipoteza unei astfel de perioade devine tot mai probabilă, istoria ne arată că cea a coalizării forțelor politice de la noi în situații critice nu este probabilă. Din contră! Adversitatea politică dusă până la extrem dar și egoismul și rapacitatea oamenilor politici din România fac aproape imposibile colaborările trans-partinice în interesul țării. Iar dacă ultimul an a fost o excepție, poate ar trebui să învățăm ceva din el. Că nu știi niciodată ce vine….