Câți? Nu vom ști niciodată exact!
de Moise Guran
Povestea asta cu spitalele care au umflat cu bani publici o firmă ce falsifica dezinfectanţii nu este nici despre spitale şi nici despre bani. În acest caz bănuim cu toţii o crimă, una despre care nu vom şti niciodată exact câte victime a avut, dar una care în niciun caz nu s-a întâmplat din neglijenţă. Codul Penal defineşte acest tip de vinovăţie, numită intenţie indirectă, ca fiind cea în care făptuitorul îşi dă seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecinţele acesteia şi, cu toate că nu le urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lor. Iar toată tărășenia pare a fi opera unei mafii, organizate, una pusă pe sifonat bani, indiferent de consecințe.
Ministrul Sănătăţii nu poate şi nu va putea să gestioneze în mod credibil scandalul dezinfectanţilor din spitale, atâta timp cât Institutul Oncologic de la Cluj, condus chiar de domnul Achimaş Cadariu, actualul ministru, a avut achiziţii de dezinfectanţi de la aceeaşi sursă. Apoi, spuneţi şi dumneavoastră hal de comunicare, întâi vine premierul Cioloş şi spune că nu ştia că în România nu avem laboratoare proprii care să verifice calitatea dezinfectanţilor, iar apoi vine ministrul Achimaş Cadariu şi spune că s-au luat 3526 de probe din spitale, le-a testat DSP-ul în laboratoarele proprii şi doar 150 au ieşit neconforme. Păi ori n-avem laboratoare, ori le-a testat abia cum Direcţia de Sănătate Publică? Iar apoi, 150 de cazuri neconforme pot însemna 150 de viruşi letali, transmişi prin bisturiul unui chirurg, care n-a fost dezinfectat în mod conform, de la 150 de, să zicem bolnavi de SIDA, la 150 de bolnavi de apendicită, că şi cei care sunt seropozitivi pot face apendicită, şi ei se operează în spitale, şi aşa mai departe.
Ok, parchetul general a început o anchetă, dar cum Dumnezeu ar putea determina procurorii câţi dintre sutele sau miile de oameni care au plecat morţi din spitalele româneşti în ultimii 7-8 ani au murit pentru că un bisturiu n-a fost dezinfectat cu altceva decât apă chioară?
Probele respective nu mai există, morţii sunt îngropaţi demult, iertaţi-mi cinismul, dar mă tem că procurorii vor putea demonstra cel mult nişte abuzuri, când aici vorbim de o corupţie criminală şi exact acel atentat la securitatea naţională ce a făcut zeci de mii de români să strige în stradă că ne ucide corupţia. Evident că ne ucide… Despre aste este vorba de la început şi până la sfârşit… Sistemul este putred, iar profiturile din botezarea dezinfectanţilor, sifonate prin off-shore, ascund probabil şpăgi plasate sub formă de sponsorizări pe la conferinţe internaţionale. Avem 
nevoie de legi mai dure, legi mai ferme şi, nu în ultimul rând, de pedepse mai mari pentru aceste abuzuri care, cel mai des, aduc pedepse cu suspendare. E timpul să ne trezim.
Poate domnul Achimaş Cadariu n-a avut habar ce dezinfectanţi a cumpărat de la firma pentru care, de acum e destul de clar, s-au făcut caiete de sarcini cu dedicaţie, s-au aranjat achiziţii în afara licitaţiilor. Poate Cadariu a fost doar un eminent medic, dezinteresat de cele lumeşti, cum ar fi şpăgile… Nu contest, dar nu mai contează!
Aici vorbim de o mare probabilitate ca un număr neidentificabil de români să fi murit cu zile. Pe timp de pace, într-o ţară liberă, nu într-una ocupată. Opinia publică mai are puţin şi dă în clocot. Legăturile cu Colectiv sunt evidente şi este doar o chestiune de timp până când românii vor reacţiona exact ca după tragedia de la Colectiv.
