Curtea Supremă a decis că boul este mai important decât votul

de Moise Guran

Nu mă interesează foarte tare soarta lui Liviu Dragnea și chiar nu voi comenta în acest moment implicațiile asupra PSD-ului ale condamnării sale la doi ani cu suspendare. Ceea ce mă interesează este efectul acestui proces asupra sistemului electoral și, mai exact, asupra obișnuințelor de fraudă ale alegerilor din România. Și, din toate punctele de vedere, procesul lui Dragnea este o catastrofă pentru noi ca societate.

DNA-ul a intrat în controversatul referendum de suspendare a lui Traian Băsescu încă din toamna anului 2012, imediat ce acesta s-a încheiat și au existat informații publice care sugerau o fraudă masivă. Ni le amintim cu toții… sunt cele cu morții care au votat. Procurorii chiar au dovedit că morții au votat, alături de Dragnea în acest proces au fost trimiși zeci de membri PSD, cei mai mulți dintre ei au și recunoscut faptele dar au primit pedepse cu suspendare. De fapt, capul listei, din rechizitoriul DNA, vicepremierul de la acea vreme, Liviu Nicolae Dragnea, risca cea mai mare pedeapsă, pentru un tip de abuz prin folosirea influenței sale de secretar general al PSD.

ProMemoria:

Bătălia atunci, la acel referendum, nu a fost dacă să-l demită sau nu lumea pe Băsescu ci, din cauza tacticii la fel de neortodoxe a lui Băsescu, dacă se va strânge la vot 50% din electoratul României, pentru validarea referendumului. Băsescu le-a cerut alor lui să nu se ducă la vot. Dragnea (și aici l-a prins DNA-ul) a cerut pesediștilor să facă tombole cu premii, condiționate de prezența la vot. Adică le dădeau oamenilor bani, dacă dovedeau că au votat. Asta a fost și principala infracțiune reținută de judecători în primă instanță și, judecând după sentința de acum, tot asta pare că a rămas și în final. Pentru că, probabil, mai mult de atât în sarcina lui Dragnea nu s-a putut dovedi.

Ok, treaba procurorilor a fost să facă cercetarea și să dovedească faptele. Au reușit asta și în prima și în a doua instanță. La vremea la care l-au trimis pe Dragnea în judecată, spuneam că dacă DNA-ul nu reușește o condamnare serioasă, cu executare, pentru societate e mai rău decât dacă nu l-ar fi trimis deloc.  În continuare cred la fel, acum avem chiar finalul filmului și pot să mă explic mai bine.

Un procuror nu are dreptul să facă judecata pe care o fac eu, jurnalist. Dacă l-a prins pe unul cu o infracțiune, mică, mare, nu poate să zică, nu-l trimit în judecată, că zice Guran că nu e oportun. Îl trimit că ăsta e jobul de procuror și, dacă nu-l trimit e complicitate cu infractorul.

Apoi, judecând cazul, Curtea Supremă a constatat că într-adevăr, Dragnea a comis acest tip de abuz, adică și-a folosit influența de șef al PSD, dar a constatat de exemplu că folosirea neautorizată a datelor cu caracter personal este o banală contravenție și că da, pe legislația din România nu e atât de grav să fraudezi alegerile. Mai pe românește, fiecare dintre pesediștii prinși a furat în parohia lui un vot, nu un bou, iar Dragnea, nu i-a patronat ci i-a influențat, părintește…

Acuma, post factum, întrebarea este – putea Curtea Supremă să dea o sentință mai mare? Da, putea, dar probabil ar fi fost tot o sentință cu suspendare. Ceea ce nu înseamnă că Dragnea poate respira ușurat, mai vine din urmă dosarul cu Bombonica și Protecția copilului, iar dacă e găsit vinovat acolo, și pentru fapte de o lună cu suspendare, va aduna tot cu executare, inclusiv acest dosar de azi.

Putea Curtea Supremă să dea o sentință cu executare? Da, desigur, putea și asta, în fond pe aceeași încadrare ca și la Dragnea, Năstase a luat doi cu executare în Trofeul Calității. Dar acolo era un prejudiciu, adică o pagubă materială, aici avantajul lui Dragnea a fost unul nepatrimonial.  Vedeți, asta e diferența dintre furat un vot și furat un bou!

Concluzia mea este că pentru societatea noastră, de la alegător și până la judecător la Înalta Curte, banul contează mai mult decât democrația. Care a fost știrea de azi pentru cetățean? Dragnea a scăpat de pușcărie… Că să vezi, că a luat cu suspendare… păi și Pițurcă a luat cu suspendare. Dom’le stă și el o lună, sau o noapte după gratii? Nu! Atunci a scăpat de pușcărie! E nevinovat? Nu, dar e ca și cum ar fi.

Cu adevărat grav însă, este modul în care au receptat știrea cei din mașinăriile infernale de trucat alegeri, pe care le-au exersat, vorba lui Ponta, toate partidele. Pentru pesedistul sau pedelistul, devenit acum penelist, care falsifică efectiv buletine, sau duce mămăi la vot, sau învie morții la nevoie, știrea de azi este că în România dacă furi puterea nu riști nimic. Când, în esență, falsificarea alegerilor este o subminare a democrației și a legitimității puterii de stat.

De la Cuza și până azi vorbim atât de mult și cu atâta patimă în România despre falsificarea alegerilor încât ai putea crede că asta e vreo crimă. Nu este. Legea este blândă, iar ditamai Curtea Supremă a considerat că pericolul social, deși există, nu e extraordinar.

Deși personal sunt dezamgit de întreg aparatul de Justiție, nici nu știu dacă să fiu supărat mai întâi pe DNA, sau mai întâi pe Curtea Supremă, sau pe noi ca societate incapabilă să se apere împotriva unei viermăieli politice care ne-a parazitat valorile fundamentale și ne împiedică să evoluăm. Vă repet de am obosit și eu să repet, banii sunt un mijloc, democrația nu poate fi cumpărată. Trebuie să evoluăm spre ea prin practici politice sănătoase și printr-un sistem social de apărare eficient. Societatea noastră tocmai a pierdut o importantă bătălie.