Topul vredniciei în creșterea economiei

de Moise Guran

Statistica oficială confirmă faptul că suntem în plină creştere economică, una care, deşi mare, nu este pe atât de robustă pe cât aş fi vrut. O să vă explic puţin cum stau lucrurile, dar, în timpul ăsta, dumneavoastră încercaţi să faceţi unele corelaţii cu creşterea economică din anii 2000. Ca să nu daţi cu pietre în mine la final, nu de alta.

Nicio surpriză, cel mai mare aport la creşterea PIB anul trecut a avut-o consumul, mai exact comerţul intern – aproape o treime din total. Și dacă ştirea asta e aşa şi aşa, ştirea pur negativă este că toată această creştere, provenită din creşterea apetitului de consum, a fost anulată în proporţie de 160% de importuri.

Din fericire, anul trecut românii au mai făcut şi altceva decât şoping, iar contribuţia reală la creşterea economiei au adus-o, în ordinea asta – IT-ul, construcţiile şi industria.

Aici sunt însă de făcut câteva precizări de mărime… De exemplu industria, deşi n-a mai crescut ca Făt Frumos, cum făcea altă dată, are un aport important la creşterea economică, pentru că industria face un sfert din valoarea adăugată din România. Invers, agricultura, deşi a mers mai prost decât în anul precedent, şi-a limitat influenţa negativă asupra economiei pentru că ea nu mai face azi decât puţin peste patru procente din aceasta.

În mod previzibil, IT-ul a depăşit Agricultura, se apropie de 6 procente din economie, şi aici da, în continuare avem o creştere de Făt Frumos, care se şi vede în conturile naţionale, chiar dacă acest sector este încă destul de micuţ, căci el ocupă doar 3% din populaţia activă şi doar 1% din populaţia totală a ţării.

În fine, la capitolul vrednicie pe anul trecut ar mai trebui să menţionăm şi Fiscul. De fapt, după comerţ, cea mai mare contribuţie la creşterea economică au avut-o taxele pe produs, adică TVA-ul şi accizele. A contat, normal, scăderea TVA, a contat şi conformarea voluntară a patronilor care au preferat să nu mai fure TVA, dar, să fim sinceri şi să spunem cinstit, conformarea asta a fost mânată şi de spaima de Antifraudă.

E însă devreme să ne felicităm. Modelul de creştere de anul trecut, unul în care consumul a utilizat de două ori mai multe resurse decât investiţiile, iar importurile de două ori mai multe decât exporturile, este unul periculos, unul care a acumulat derapaje ce trebuie corectate cel puţin parţial anul acesta.

Nu vă uitaţi la politicieni dacă se înfoaie cu aceste cifre. Nu avem decât alternativa creşterii investiţiilor. Altfel, corecţiile vor fi şi abrupte, şi dureroase, şi inevitabile. Nu ştim exact când se vor produce, probabil nu anul acesta, dar ele se vor produce indiferent că ele se vor manifesta prin creşterea cursului, prin restructurări sau prin falimente. Vă sună cunoscut?

Normal, am mai trăit asta acum un deceniu. Și am ajuns, în final, la o cruntă criză, tocmai pentru că nu ne-am gândit la rău când ne era bine. Aşa că hai să facem lucrurile altfel la această creştere economică.