Milioane de români normali la cap

de Moise Guran

S-a făcut ieri o lună de când vorbesc zi de zi cu oamenii în direct la radio. De o lună de zile am o bucurie incredibilă pe care nu mi-am putut-o explica exact până acum. Lucrurile se desfăşoară cam aşa – pe la ora 12 postez pe forum şi pe facebook tema zilei, la 13, la jurnalul de ştiri, anunţ tema şi la radio, precum şi numărul de telefon la care oamenii pot suna să se înscrie la cuvânt. Nu sună mulţi imediat. Când ies din studioul de ştiri şi trec în cel în care urmează să înceapă România în Direct dau un ochi pe lista Marcelei să văd câţi sunt. Uneori sunt doi-trei, alteori cinci-şase sau chiar zece.

Îmi pun căştile, îmi trag microfonul iar apoi Victor, regizorul, îmi face semn şi emisiunea începe. Eu expun mai pe larg tema de dezbatere, iar pe monitor încep să curgă numele celor care sunt deja pe fir şi aşteaptă să intre în direct. Marcela face o minimă verificare prealabilă înainte ca Victor să “ridice” linia, încercând să îşi dea seama dacă cel care doreşte să intre în direct ştie tema şi chiar are ceva de spus. Să nu intre naibii pe post vreun nebun, vreun isteric sau vreun profesionist de partid. După primele zece minute, de regulă toate cele 14 linii sunt ocupate.

Filtrul Marcelei este minim şi mai mult formal.

Sunt oameni decenţi cu toţii, oameni care vor să împărtăşească o opinie, români obişnuiţi ca mine şi ca tine, preocupaţi de copii, de trafic, de bani sau de politică, de religie sau de vacanţe, oameni care merg la serviciu pentru a ţine o familie la care se întorc seara obosiţi, supăraţi sau fericiţi, oameni cu bun simţ care contrazic liniştit starea de isterie nebună, de manelizare excesivă, de incultură şi de prost-gust în care avem deseori impresia că trăieşte această ţară.

Sunt oameni normali la cap, iar bucuria pe care o simt după fiecare emisiune în care îi ascult este satisfacţia sinceră a unor ani în care eu doar am putut spera că ei încă mai există.

Acum îi ascult zilnic, îi simt, sunt reali, sunt inteligenţi, sunt civilizaţi şi când pronunţ întrebarea la radio, aproape că le simt pornirea instantă de a pune mâna pe telefon pentru a vorbi cu mine şi cu ceilalţi români la fel ca ei.

Sunt jurnalist de 17 ani. Am fost 10 ani reporter şi de şapte ani sunt realizator de emisiuni. În această ultimă calitate am devenit conştient de interacţiunea unilaterală cu publicul. Ştiu că oamenii reacţionează la ceea ce spunem eu sau alţii pe la televizor. Unii sunt de acord cu ce aud, alţii nu, unii adorm, alţii schimbă canalul. Tentativa unor personaje televizate de a le spune oamenilor ceea ce vor să audă este un soi de prostituţie.

În toţi aceşti ani am refuzat cu obstinaţie ideea general acceptată că românii sunt proşti, că suntem o naţie îndobitocită şi ahtiată după scandal, o naţie ce poate fi condusă cu circ şi pâine. Audienţele unor emisiuni de la OTV, ProTV sau Antenă spun altceva şi eu încă nu am cum să le contrazic statistic. Nu ştiu câţi oameni ascultă EUROPA FM, dar la ROMÂNIA ÎN DIRECT sună foarte mulţi şi sunt mereu alţii şi alţii. Probabil că sunt milioane. Aşa îmi place să cred. E România tăcută, cea care nu are loc nici în politică, nici pe la talkshouri sau pe la ştirile cu marghioale scandalagioaice, sânge pe asfalt şi babe violate.

E România adevărată. Iar eu îi mulţumesc că există!