Industria frânează, chiar dacă salariile cresc
de Moise Guran
Industria prelucrătoare a frânat puternic anul trecut, realizând o creştere substanţial mai mică faţă de creşterea generală a economiei. S-au dus vremurile în care exportul de Dacii scotea România din criză? Da, s-au cam dus, că şi criza a trecut. Dar nu-i problemă, vin alte crize, important este să le înţelegem, să fim pregătiţi pentru ele şi, mai ales, să fie crizele altora, nu ale noastre.
Era previzibil încă de anul trecut, iar eu v-am atras atenţia încă din septembrie… Avem o problemă cu vârful de lance al economiei româneşti – industria prelucrătoare scârţâie. Industria auto, care este vârful vârfului de lance, şi-a atins limita fizică şi, cel puţin până în 2017, când Ford plănuieşte introducerea în producţie al unui al doilea model la Craiova, România nu poate depăşi limita de 400 de mii de automobile fabricate într-un an.
Pentru cine nu ştie despre ce vorbim, industria prelucrătoare, care o include pe cea auto, dar nu se reduce la aceasta, este puternic exportatoare şi a condus, de fapt, economia României, scoţând-o din criza financiară recentă. Asta pentru că, din 2010 şi până astăzi, aceasta a înregistrat o creştere de 40%, compensând inclusiv prăbuşirea de facto a industriei energetice din România, o cădere care durează deja de doi ani şi care, probabil, va continua şi anul acesta.
Ei, problema, aşa cum vă spuneam la început, este că industria prelucărtoare românească a obosit. Nu-i vorbă, IT-ul merge în continuare bine şi are perspective, acesta a preluat o anume funcţie de creştere, inclusiv pe partea de componente auto, dar trebuie să înţelegem cu adevărat momentul.
Aflată de nouă ani împliniţi în Uniunea Europeană, economia românească reuşeşte încă destul de greu să facă paşi mai hotărâţi spre integrare. Mai micii antreprenori de la noi încă nu folosesc pe scară largă această uriaşă piaţă de desfacere, iar cei care reuşesc, în marea lor majoritate, fructifică mai mult salariile mici din România, decât calitatea ce le-ar permite un preţ mai mare pentru produsele lor.
Acesta este un fenomen, nu imposibil, dar mai greu de grăbit, căci presupune practică, dar şi schimbarea unor mentalităţi.
O soluţie ceva mai rapidă ar fi un plan mai coerent de atragere a unor investiţii străine în domenii mai sofisticate. V-aş putea da exemplul unor belgieni care fac la Turda o fabrică de componente de avioane. Vor angaja din păcate doar 100 de oameni, iar investiţia e mare, unde la 16 milioane de euro.
Însă un viitor în care vom avea mai mulţi români bine plătiţi nu implică în mod unilateral coloşi industriali precum Dacia sau Ford, ci astfel de făbricuţe, precum cea de la Turda. Totul este să ştii ce vrei şi, mai ales, să ştii ce oferi. Dacă ai un astfel de plan, s-ar putea să vezi în criza din China sau în tensiunile politice provocate de Moscova mai mult decât motive de spaimă. S-ar putea să vezi oportunităţi.
