O înfrângere? Da, dar bătălia Extremismului este cu Democrația…
Ceva foarte periculos se petrece acum în Europa și fenomenul a căpătat deja proporții. Der Spiegel scrie că Germania este „o țară în care antipatia față de democrație crește treptat, iar xenofobia crește rapid”. Ieri, mulți s-au bucurat că extremiștii francezi au pierdut alegerile locale, uitând că în anumite zone partidul populist-comunist a lui Le Pen (căci comunist le e programul politic) a câștigat 40% din voturi. E cazul să nu ne mai îmbătăm cu apă rece: mișcările radicale extremiste (că sunt de dreapta sau de stânga nici nu mai contează) sunt pe cale să devină cea mai importantă nouă forță politică din Europa. De ce au parte de un așa mare sprijin popular?
Răspunsul e nuanțat, dar esența poate fi rezumată în ce mi-a spus acum două săptămâni ministrul britanic al afacerilor europene: „Dacă încerci să integrezi un număr mare de oameni foarte repede în societatea ta, apar tensiuni pentru că oamenii își văd satele și orașele schimbându-se prea repede în jurul lor”.
E observația de bun-simț a unui proces psiho-social elementar. Ne place sau nu, el există așa cum soarele răsare în fiecare dimineață. Și mă mir că acest element esențial nu e încă suficient de prezent in discursul public pentru că aici se află atât nodul gordian al catastrofei politice spre care se îndreaptă val-vârtej Europa, cât și cheia crizei imigranților.
Problema de rezolvat e foarte dificilă… Cum să primești un număr enorm de oameni cu obiceiuri și credințe diferite de cele ale majorității tale, fără ca asta să tulbure profund majoritatea din care e format scheletul societății tale? Cum să fii în același timp omenos față de niște semeni aflați în mare nevoie dar și rezonabil față de ai tăi, cei de-acasă?
Și să nu uităm un detaliu esențial deja clar demonstrat factual: fie că sunt extremiști de stânga sau de dreapta, radicalii xenofobi din Europa sunt copios finanțați cu bani de la Kremlin.
