Cum va ajunge Rusia lui Putin mai puternică decât era URSS-ul lui Stalin

de Moise Guran

Problema cu un judoka e că știe să-ți folosească propria forță împotriva ta. De aia nici nu prea poți să-l forțezi. Trebuie să-l închizi inteligent, cu răbdare, ca la șah, căutându-i vulnerabilitățile. Când un judoka are și abilități de șahist, ba chiar și o forță militară care, nu o fi cea mai tare de pe planetă, dar sigur nu poate fi ignorată, atunci chiar ar trebui să te temi de el, să-l eviți, dacă nu poți să îl înfrângi. Poți cel mult să-l hărțuiești până îl obosești. Vladimir Putin are toate aceste calități la un loc și le folosește într-un mod în care ceilalți lideri ai lumii n-au nicio șansă să-l anticipeze.

În timp ce occidentalii se chinuie să înțeleagă ce fel de musulmani sunt alauiții ăștia care au invadat Europa, Putin își joacă singura carte ce îi conferă controlul Mediteranei de Est, așa cum nici Petru cel Mare, nici Ecaterina și nici chiar Stalin nu au reușit îl aibă. O să revenim mai târziu asupra scopurilor rusești, ceea ce trebuie să reținem deocamdată este faptul că Rusia se comportă din nou ca o putere globală, intervenind în Siria cu aviație, tancuri, infanterie și artilerie grea, fără ca America să facă ceva împotrivă. Ba chiar, bombardamentele coordonate ale americanilor asupra Statului Islamic arată mai degrabă faptul că SUA este gata să accepte această realitate căci, așa cum spuneam la început, mai bine eviți un judoka ce joacă șah și mai are și câteva bombițe nucleare prin buzunare.

Israelul este la rândul său în șah, neștiind nici el cum să reacționeze și așteptând să vadă care dintre cele două Puteri va rămâne dominantă în zonă, căci America este mai degrabă dezangajată, iar Rusia e pe val. Mediterana de Est este dominată acum de cele trei baze navale rusești, două în Siria și una în Cipru și în timp ce SUA au reluat relațiile diplomatice cu Iranul (dușmanul de moarte al Israelului) Rusia, îi ține la respect pe evrei cu posibilitatea livrării de rachete S300 care ar anula nu numai capacitatea tehnică a Israelului de a bombarda la nevoie o bază nucleară din Iran, dar instalate pe teritoriile din Siria sau Liban, controlate de Hezbolah, aceste rachete antiaeriene cu rază lungă pot anula de fapt supremația aeriană a Israelului chiar și asupra propriului său teritoriu.

Intrarea Rusiei în conflictul din Siria schimbă radical comportamentul puterilor implicate în acesta, dintr-un motiv simplu de înțeles… Dintr-o dată, acest conflict local, capătă potențialul de a deveni zonal, regional sau chiar mondial (e posibil să intre și China). Asta dacă marile puteri nu reușesc să se evite. Dacă reușesc să se evite și să nu-și provoace pagube directe, asta tot nu înseamnă finalul războiului, sau al crizelor colaterale (cum este și cea a refugiaților) singurul efect fiind, de fapt, o reîmpărțire teritorială și manifestarea Rusiei ca putere mondială. Mondială înseamnă pe toată planeta. Mie însă mai mult de Europa îmi pasă. 

Europa, Franța și Germania, între prostiile americanilor și viclenia lui Putin

(Photo by Sasha Mordovets/Getty Images)

Marea problemă a teoriilor conspirațiilor este că nu admit defecțiuni. Viața este plină de defecțiuni. Chiar un plan mondial dacă faci, el se va schimba după două minute căci, din cauza complexității oamenilor, viitorul nu poate fi prezis. Ei bine, nu 100%. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie făcut un plan. Din contră, jucătorul care are unul, va avea inițiativa și cele mai mari șanse de reușită.

Europa, dacă mai are vreun plan, acesta nu mai este proactiv ci reactiv. Europei i se întâmplă lucruri iar apoi se străduiește să le dreagă. Așa s-a întâmplat, prima dată în Ucraina. Europa nu era pregătită nici pentru Revoluția de la Kiev și, cu atât mai puțin, de războiul de tip nou, declanșat apoi de ruși. Adevărul este că Europei nu-i pasă de Ucraina. Și nici de Orientul Mijlociu nu i-ar fi păsat dacă nu intervenea criza refugiaților.

Într-un fel, Franța și Germania, puterile dominante, dau acum o notă de egoism întregii Uniuni, căci pe plan internațional sunt puteri leneșe, atrofiate, acrite și de dominația americană, dar și adormite de criza de două decenii a URSS.

Ca să vă dau un exemplu foarte concret, deși a fost principalul afectat prin prețul plătit, europeanul nu a înțeles explozia prețului țițeiului care, în mai puțin de un deceniu (1999 – 2008) a sărit de peste zece ori. Scumpirea hidrocarburilor a revitalizat Rusia, a scos-o din beția lui Boris Elțin, iar occidentalului nu i-a păsat. Credea că e acolo, partener cu orice țar ar fi venit, dar s-a dovedit că Putin era altfel.  Problema cu nesimțirea asta pe termen lung este că ea expandează… Europei nu i-a păsat nici de Turcia, iar apoi Turcia a început și ea să se manifeste expansiv, ba chiar Europei nu i-a mai păsat nici de Grecia, lăsând-o într-o beție a banilor ieftini ce au scufundat-o în corupție, marxism și, inevitabil apoi, a căzut în sfera de influență a Rusiei. Și ce? Care-i problema cu Rusia? și-o fi zis neamțul, doar Rusia depinde de banii pe care noi îi plătim pentru gaze. Ba nu! Gazul este resursa, dependența este taman pe dos.

Europa s-a trezit, dacă s-o fi trezit, abia când frontiera Schengen a căzut (în Grecia, nu în Ungaria) și când și-a dat seama că Cehia-Slovacia-Ungaria, placa turnantă între estul și
vestul continentului este dominată de euroscepticism sau chiar filo-putinism.

Ce va face Europa atunci când, umflată de rolul din Siria, Rusia va începe să-și manifesteze autoritatea de la Baltica și până la Marea Neagră? Cum va reacționa când Estonia se va trezi cu turiști verzi, fără însemne, conducând blindate în loc de merțane și făcându-și selfie-uri cu akm-ul pe piept? V-am mai spus, provocare unei țări NATO prin destabilizare va fi singura cale de a demonstra nefuncționarea Alianței. Sau vă imaginați că într-un astfel de caz puterile nucleare vor ataca Rusia? Haida, de! Dar dacă înainte de Tallin omuleții ăia verzi vor face o vizită (balon de încercare) la Chișinău? Este că nici noi, nici nemții și, cu atât mai puțin penibilul de Hollande (care crede că poate scoate țări din UE când vrea el) nu avem un plan pentru astfel de situații?

Dar americanii? Care americani?

Nu vă e clar că rușii s-au prins că jandarmul ăsta mondial nu mai este credibil în materie de amenințări militare? Jandarmul Mondial e cam dezangajat în Europa, nici nu mai are interese economice foarte mari, gândește în termeni de capete de pod (gen Deveselu, Taiwan, Alaska) și în rest Jandarmul stă în banca (baza) lui. Din când în când Jandarmul dă drumul unui scandal de tipul Volkswagen, încercând prea târziu să cumințească o Germanie ce își regăsește interesele mai repede alături de Putin. Tot el, Jandarmul, înarmează Statul Islamic ca să-i țină ocupați pe teroriștii arabi în ograda lor și să nu-i mai dea cu avioanele de zgârâie norii din ograda lui, tot el ațâță Arabia Saudită împotriva Iranului, iar apoi face pace cu Iranul ca să țină sub tensiune și pe unii și pe ceilalți.

Între timp țițeiul se apropie de cotația de acum zece ani, SUA, cea mai energofagă țară de pe planetă are cel mai ieftin input de energie, banii sunt ieftini, Obama a rezolvat criza economică, ba chiar se poate lăuda că n-a mai atacat pe nimeni. De zece ani, cu excepția unor lovituri aeriene prin Libia și Siria, așa, de antrenament, SUA n-a mai făcut niciun război terestru. Dar, uite, e posibil ca exact asta să fi amorsat un conflict mondial.

Good job Barack Obama! Meriți două premii Nobel pentru pace, nu unul!

Turcia și Grecia

Mai întâi Turcia. A făcut cel mai dubios joc în toată această poveste. Oh, desigur, aroganța, ca să nu zic prostia vest-europenilor are și ea rolul ei… Îl mai țineți minte pe deșteptul de Sarkozy?

Turcia nu e în Europa! Mais non, bien sur! E ca și cum ai spune că poarta nu e parte din curtea ta. Turcia e poarta Europei! Sau credeți că manifestările de hegemonie zonală ale lui Erdogan Magnificul nu au legătură cu acest NU disprețuitor aruncat de europeni poporului turc? Bineînțeles că au. Dar apoi, când Turcia a început să bombardeze Siria? Dar când Europa s-a prefăcut că nu e problema ei că sunt patru milioane de refugiați în Turcia?

Dar ia aruncați un ochi pe harta asta de pe wikipedia, ca să vedeți cât de mare e problema kurdă pentru turci…

Și dacă turcii se folosesc de Statul Islamic, pe de o parte pentru a pune presiune pe kurzi, iar pe de alta pentru a rupe la un moment dat o parte din Siria? Ia uitați-vă puțin și pe harta războiului din Siria!

Cred că în acest moment nu se mai poate pune întrebarea dacă Siria va fi divizată și împărțită. Mie mi-e clar că turcii vor intra cât de curând în nordul Siriei, întrebarea este dacă americanii știu asta și și-au dat cumva tacit acordul. Dar rușii? Nu cumva avioanele și tancurile alea care desfășoară acum operațiuni în Siria nu prea aveau cum să ajungă acolo fără acordul, fie al Greciei, fie al Turciei, două țări membre NATO?

Există o înțelegere între Turcia și Rusia? Dar cum de au pornit refugiații din Turcia prin Grecia, ca prin brânză, până în Ungaria, a doua zi după referendumul făcut de Tsipras în Grecia? Da, referendumul ăla de a scandalizat Germania!

A existat un șantaj eșuat între Grecia și Germania, la fel cum, poate, acum, scandalul Volkswagen este tot un șantaj eșuat între SUA și Germania?

Unde se închid toate aceste jocuri? Evident, la Rusia. Dar până acolo, hai să ieșim puțin din conflictele politice și militare și să ne întoarcem puțin la cele economice.

Israel

Tamar și Leviathan sunt două zăcăminte de gaze naturale, descoperite în largul coastelor israeliene în 2009 și 2010. În 2011 a început războiul din Siria. Aceste două zăcăminte sunt atât de mari, încât se estimează că vor propulsa Israelul pe locul trei în topul țărilor cu rezerve de gaze, imediat după Iran și nu foarte departe de Rusia. Desigur, aceste zăcăminte au valoare dacă au și piață de desfacere. Dintre țările mari Turcia e cea mai apropiată, dar ca piață de consum, Uniunea Europeană este a doua ca mărime din lume. Acolo trebuie să ajungă gazul israelian pentru a avea și valoare și variantele spre UE sunt doar trei: fie printr-o conductă submarină până în Turcia, iar apoi terestru prin Turcia spre Europa, fie, printr-o conductă, mult mai lungă și, deci mai scumpă, prin Cipru și de acolo spre Grecia, ocolind Turcia, fie (dar asta este cea mai scumpă variantă) cu stații flotabile de gaz lichefiat și vapoare care să le ducă peste mări, oriunde. Problema cu aceste exploatări care ar trebui să demareze în 2017 este că sunt prea aproape de țărm, într-o zonă instabilă. Ca să ajungă în Turcia, conducta trece prin apele libaneze iar apoi prin celecipriote, dar prea aproape de cele siriene, adică, în toate cazurile, prin piscina de patrulare a navelor de război rusești.

Și acum, ce v-ați aștepta? Ca Rusia să stea cu mâinile în sân și să vadă cum îi fură Israelul clienții europeni? Dar ce ar face Israelul dacă de pe teritoriul sirian controlat de ruși milițiile Hezbolah îi vor ataca țeava, sau chiar instalațiile? Or fi ei israelienii înarmați și bătăioși în zonă, dar credeți-mă, avioanele lor F16 și F15 nu vor mai intra într-un spațiu aerian controlat de Suhoiurile rusești, așa cum au făcut-o până acum, fără nicio greață. Și, presupunând că vor intra… în secunda doi Hezbolah va primi rachetele S300, de care vă spuneam la început, care, instalate doar dincoace de înalțimile Golan, ar putea închide pur și simplu spațiul aerian al Israelului. Șah-mat! Ceea ce poate face Israelul, după ce Rusia va fi devenit o putere militară în Mediterana de Est, este să se înțeleagă cu Putin, fie să bage Rusia partener în exploatarea de gaze, fie să-și împartă piața europeană într-un mod avantajos și pentru ruși. Săptămâna asta Bibi Netanyahu (însoțit de militari de rang înalt și șefi Mosad) l-a vizitat pe Putin, la Moscova, dar a plecat cam îndoit de acolo. Sigur au vorbit și despre gaze și despre rachete. Și despre americani. Care și-au găsit cel mai prost moment din lume să lase Israelul din brațe, căci…

RUSIA

Rusia a început operațiunile militare în Siria, umăr la umăr cu armata lui Bashar Al Asad și cu milițiile iraniene Hezbolah, împotriva Isis. Rusia are baze în Siria de aproape 60 de ani și nu va ceda sub nicio formă țărmul îngust al Mediteranei unde are aceste baze.

Deși interesul economic al Rusiei în Mediterana de Est cred că de acum este evident, mi se pare mie că Putin judecă chiar mai complex de atât. Încercând să înțeleg filozofia acestui bully, acestui golan genial care mai are și educație de judoka, mi-am dat seama că întotdeauna scopul său e dincolo de toate. N-a invadat Crimeea ca să neutralizeze viitoarele exploatări de gaze de lângă aceasta, dar a obținut acest avantaj economic în mod colateral. Nu trimite de două ori pe săptămână avioane de luptă spre zona economică românească a Mării Negre ca să amâne începerea exploatărilor de gaze de acolo, dar, desigur își pun toți problema… și americanii și austriecii… dacă băgăm 5 miliarde degeaba? Oare n-ar fi mai bine să exploatăm gazele astea împreună cu rușii, așa cum probabil vor face și israelienii, acceptând de facto Rusia ca jupân peste această parte de lume?

Revenind la Vladimir Putin, el a înțeles o chestie complexă… nu-ți trebuie bani ca să devii șeful cartierului ci, invers, dacă devii șeful cartierului, vine banul la tine. De aia vă spun, primul target al Rusiei nu este să-și elimine concurenții economici, este să redevină puterea de speriat de pe vremea lui Stalin și abia apoi își va dicta interesele. Atâta doar că mintea lui Putin este mult mai sofisticată decât cea a lui Stalin și nu va repeta greșelile acestuia.

M-am tot întrebat cum de a știut Orban încă din primăvară să se apuce de un gard de sârmă la granița cu Serbia. Dar dacă Ungaria nu făcea gardul? Evident, emigranții ajungeau în Germania. Iar apoi uitam. Nu mai dezbăteam atâta timp pe rețele că Europa va fi musulmană, că ne cuceresc pământul nostru sfânt, ura, atât de profesionist diseminată chiar de patriotism și naționalism n-ar mai fi fost atât de eficientă fără afurisitul ăla de gard unguresc. Probabil că Germania a încurajat cumva Ungaria să-l facă, dar cred că și prietenia dintre Orban și Putin a avut un rol important. Eu acum sunt convins de faptul că Putin a orchestrat criza refugiaților. Iar Germania și-a dat seama prea târziu care e faza. N-a mai avut de ales, a trebuit, din nou în mod greșit să joace cu Putin, considerând că interesul Rusiei ar fi să stingă conflictul din Siria. Când de fapt acel conflict este tocmai cel care va readuce Rusia la nivelul de putere militară imperialistă și mondială. Iar doamna Merkel va fi și bătută și cu banii luați, în timp ce domnul Putin va căpăta aura unui cruciat în ochii milioanelor de europeni speriați de invazia musulmană. Iar acei oameni nici măcar nu știu că, de fapt, cruciații n-au adus pentru nimeni pacea, nici credința sau apropierea de Iisus, ci doar puterea, faima și, mai ales bogăția.

În încheierea acestui lung articol, vă mulțumesc pentru că ați avut răbdarea să îl citiți și vă invit să vedeți un filmuleț pe care l-am găsit pe euractiv.

Să nu uităm! Refugiații nu au făcut niciodată războaie, ei sunt efectul războaielor. Cauzele războaielor sunt mai tot timpul aceleași: ura, xenofobia, teama.

PS Deși nota acestui articol este una pesimistă, nu aș vrea să înțelegeți că sunt de părere că mâine ar trebui să ne predăm rușilor. Din contră. Chiar redevenită putere mondială, Rusia are slăbiciunile ei. Mai scriu mâine despre asta și despre ce ar trebui să facem noi, românii, în noua situație creată.