Povestea Paulei
De fapt nu o cheamă Paula, i-am schimbat numele ca să îi protejez identitatea. A plecat din țară de curând, după ce aici a eșuat, sau este pe cale să eșueze cu un magazinaș. Mi-a trimis câteva rânduri, pline de un umor amar și a fost destul de surprinsă de propunerea mea de a le publica. Vi le dau mai jos (am editat puțin povestea tot pentru a o proteja) nu ca să o judecați ci ca să înțelegem cu toții capcana înfiorătoare în care este prinsă orice firmă mică din România. Și dacă vrei să nu faci evaziune, sau, în cazul Paulei, să nu mai faci, e foarte greu. Dar mie scrisoarea Paulei, într-un mod ciudat, îmi dă speranțe. (Moise)
Buna Moise! Am un magazin mic într-un oras mic și, recunosc cinstit (cum o veni asta?) că fac evaziune fiscala. De fapt timpul corect este – aveam un magazin și făceam evaziune. Acum ambele situații sunt oarecum diferite.
Nu e lucru ușor cu evaziunea. Mulți poate nu știu să lucreze legal, dar aceia sigur vor fi prinși mai devreme sau mai târziu pentru că dacă nu știi a face lucrurile legal sigur nu știi nici ilegal să le faci. Când faci evaziune trebuie să știi mereu și exact câtă marfă ai în acte, câtă ai în mod real, trebuie să ții separat banii pe care nu îi bați pe casă, trebuie să fii cu ochii pe vânzatoare, să nu fure marfa neînregistrată sau banii din ambele categorii. Dar, cel mai important lucru este să simți sau să afli când vine controlul în târg, evident ca să închizi magazinul.
Mi-ar fi fost mult mai simplu să fiu in regula cu totul și aș fi renunțat bucuroasă la cateva sute de lei în plus pe lună, pur și simplu stresul este prea mare și nimeni nu își dorește altceva decât să pună capul liniștit pe pernă.
DAR… Imi procur marfa din Doraly și Dragonul Roșu. Și asta pentru că oferta este diversificată iar eu sunt genul de comerciant care selectează cu atenție ceea ce aduce în propriul magazin. Așa că trebuie să cumpăr de la foarte multi comercianți de acolo. Ei bine, dacă vrei factură trebuie să te rogi cu cerul și cu pământul să îți dea. Cei mai mulți îți spun direct, deschis ca nu îți dau decât o factură la câteva luni, ca să ai ceva intrări în casă. Cât a fost furia controalelelor pe acolo, au dat facturi. După care iarăși nu au mai dat. Asa că m-am văzut pusă în fața a trei variante
– să fac evaziune fiscala in continuare
– să-mi cumpăr facturi false si să-mi înregistrez toata marfa
– să renunt
Am investit pasiune, nervi și bani în magazinul ăsta ca să fie primitor și deosebit, să fie ca ‘afara’ pentru că vreau o țară ca afară, dar pur și simplu sistemul nu te lasă.
Așa că am ales a patra variantă. M-am mutat în Olanda și m-am angajat la un bar (doar vorbesc trei limbi străine, am facultate, master, nu era să lucrez ca menajeră 🙂 ) Magazinul a rămas în grija mamei mele, care oricum are și ea serviciu, nu prea are timp. Vorba vine, de fapt magazinul stă mai mult închis, căci mă tem de controale și chiar nu vreau să o bag pe mama în belele. Să caute alții modalitatea de a lucra legal în România.
Eu nu am găsit-o.
