Nu e amuzant? Galațiul va invada Ucraina!
În România nu au loc tragedii aproape niciodată. Nu au loc de atâtea comicării. Noi trăim în plină comicărie națională. Suntem ca în filmele alea cu Stan și Bran, îți dai cu scândura în cap, lumea râde, nici un alt efect. În 2015, când avem atât de multă tehnologie că ne cade din buzunare, când practic jumătate din taximetriști sunt maimuțe, pentru că tehnologia e atât de evoluată, băieții cu bormașina de la metrou au greșit cu 6 metri. Au ridicat asfaltul și bine că l-au ridicat, căci mai aveau câțiva metri până la un bloc. Râdem! Nimeni, niciodată, nu va plăti pentru chestia asta. Pac … cu scândura în cap, banda cu râsete, mergem mai departe.
O prietenă din Brăila mi-a povestit cum la ei în bloc s-au înverșunat locatarii de la etajele inferioare că ei nu vor să plătească cei 5 lei pe lună pentru lift. Unul s-a înverșunat atât de tare că a sudat ușa la lift, ca să le arate ălorlalți că el chiar nu folosește liftul. Ironia sorții a făcut ca dup-aia omul să aibă un accident care l-a blocat câteva luni în cărucior. Se milogea la ceilalți pentru dez-sudare. Tragedie? Prostie? Plângea cineva?
Citesc la alt amic, prin Brașov, tot despre lifturi… Ne place sau nu, lifturile se apropie de perioada de final a vieții, trebuie înlocuite. Costă cam 2000 de euro, cel puțin. Evident că manțogarii din bloc nu vor să dea bani pe lift nou, așa că vine omul de la ISCIR și (tehnologie frăție!) scrie cu carioca peste capacitate maximă, în loc de 4 persoane, 2 persoane. Ca să fii sigur că nu te blochezi la înghesuială.
Când primul român va cădea cu liftul spărâgându-și definitiv capul, presa va titra „TRAGEDIE!”. Doar că nu e vorba de tragedie, pentru că tragediile sunt tragice și au și consecințe. La noi tragedia va fi doar un titlu de presă.
În Romeo și Julieta mor amândoi, Capuleții și Montaguii rămân fără copiii ăia mișto ai lor. Aia tragedie, lumea plânge, se iau măsuri, etc.
Orașul Galați, perla prostiei românești de pe Dunăre, se duce încetul cu încetul la vale, cu o viteză de 12 cm pe an. N-o spun eu, o spune un raport întocmit de Academia Română şi de Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti. Chestiunea e serioasă, cartiere întregi de blocuri au probleme de rezistență din cauza asta, străzi se surpă, țevi se sparg. Pentru consolidare ar fi nevoie de 40 de milioane de euro și cică goroboeții de acolo nu reușesc să-i obțină de la guvern. 40 de milioane de euro e totuși o sumă mică, dacă te gândești că va fi folosită pentru oprirea unui oraș de 250 de mii de locuitori, un oraș care se scurge în Dunăre. Dar ăia nu pot lua traba foarte în serios. Primar în Galați este Marius Stan, fost președinte al echipei de fotbal Oțelul. El știe cum arată 40 de milioane de euro sau ar trebui să știe… cam aia e suma care a dispărut din conturile clubului după câștigarea campionatului și după prezența în cupele europene.
Președinte al Consiliului Județean Galați, for de conducere al județului din care, întâmplător, și municipiul Galați face parte, este doctorul Nicolae Bacalbașa. Îl știți de la televizor… era doctorul ăla hazliu de la urgențe. Ei bine, și politicienii tot de la televizor îl știu. Când se duce Bacalbașa la București să ceară bani, ăia de prin ministere îl iau cu „hahahaha, ce mișto, e doctorul Bacalbașa. Zi-ne bre un banc, să râdem și noi, că e prea multă tragedie în țara asta”.
Și Bacalbașa, bun povestitor, se pune pe bancuri în timp ce, în mod absolut comic, Galațiul se îndepărtează de București pregătindu-se, la fel ca trupele rusești, să intre pe șest în Ucraina.
