Bacșișul pentru Fisc e ca prostituția pentru virgine…
de Moise Guran
Există un fel de pudibonderie în legătură cu bacşişul ăsta şi cu impozitarea lui, de parcă ne-am fi născut cu toţii ieri virgini în ţara noastră, nimeni n-ar fi lăsat niciodată 2-3 lei sau 10 lei unui vânzător sau la chelnăr şi, deci, nimenea n-ar şti cum să procedăm cu impozitarea bacşişului pe mai departe, că dacă n-am văzut, ce-i ăla?
Întrebat fiind de reporteri cum faci cu bacşişul când îţi vine pizza acasă, Ministrul Finanţelor Eugen Teodorovici a improvizat şi a improvizat prost. Nu ştiu cât de trecut prin viaţă este ministrul ăsta, e prea nou ca să-l putem evalua într-un mod corect, dar, ca orice băiat de oraş, aşa cum şi mulţi jurnalişti sunt, habar nu are şi probabil n-a auzit în viaţa lui de faptul că există case de marcat portabile.
Sunt mici aşa, un pic mai mari decât un telefon deştept de care toată lumea are, dar na, nu e de bon-ton să te uiţi la rest şi, deci, de ce te-ar fi interesat până acum bonul fiscal, ca să vezi cum ţi-l scoate curierul atunci când îţi aduce la uşă o pizza sau corespondenţa.
Adevărul simplu despre impozitarea bacşişului, este că, aşa cum se întâmplă deseori în legislaţia noastră, autorităţile s-au scărpinat cu mâna dreapta la urechea stânga, peste cap. Nu au prevăzut nici faptul că bacşişul ţi-l scoate casa de marcat pe acelaşi bon cu consumaţia, nu au prevăzut nici faptul că bacşişul se scrie cu pixul pe acelaşi bon. La noi trebuia să fie mai complex, trebuia să fie alt bon fiscal.
Nu vi se pare totuşi că râdem deseori şi mult prea mult chiar de prostia noastră, fără să ne dăm seama de ce lucrurile sunt întotdeauna complicate, iar pentru că sunt complicate ne încurcăm în ele şi le facem, de regulă, şi mai complicate?
Că să-l lămuresc şi pe Ministrul de Finanţe şi pe deştepţii care au scris legislaţia de la Fisc, dar şi pe jurnaliştii care s-au amuzat foarte tare de ministru, fără poate să ştie nici ei că există case de marcat mobile, portabile, o să vă spun doar atât. Curierul are două variante – ori refuză bacşişul, ceea ce e de neam prost, ori nu mai vine cu bonul gata tipărit de la pizzerie, ci îl scoate la uşă după ce te întreabă dacă vrei să îi laşi bacşiş. E ruşine să întrebe asta? Dar ce, discuţiile despre bacşiş sunt discuţii despre sex, să ne rușinăm?
Şi când te gândeşti că exact cu telefoanele astea deştepte ar fi atât de simplu să legi utilajul care scoate bonul, de o casă de marcat centrală care rămâne la sediul firmei…
