Taxele scad pentru că statul nu ştie ce să mai facă cu banii
de Moise Guran
Economia creşte şi trecem acum printr-o conjunctură rar întâlnită. Toţi pompează bani la stat, iar statul nu ştie ce să facă cu banii.
În primele două luni ale anului 2015, bugetul României a arătat într-un fel în care n-a mai arătat niciodată. Lasă faptul că veniturile au crescut datorită impulsului economic şi reducerii evaziunii fiscale, dar pe partea de cheltuieli se întâmplă, de asemenea, ceva greu de imaginat.
Achiziţiile de bunuri şi servicii au scăzut cu 10%, dar, din păcate, şi subvenţiile şi investiţiile statului au scăzut cu până la 40%.
Cum, la nivelul administraţiilor locale toate cheltuielile sunt la aproximativ acelaşi nivel ca şi anul trecut, rezultă că administraţia centrală a fost cea care a făcut, în acest început de an, o economisire atât de mare, încât de la un deficit de 3 miliarde anul trecut, pe total, acum, bugetul statului are un excedent de 2 miliarde. Iar, după trei luni, 3,5 miliarde, zice premierul Ponta.. Bravo dom’le! Deci, în total, un plus de 5 miliarde de lei, şi asta în condiţiile în care, din reducerea CAS-ului, statul a pierdut în două luni nici jumătate de miliard.
Vă spuneam că aşa ceva nu am mai văzut şi că, de când sunt eu jurnalist pe economic, a trebuit tot timpul să critic excesele autorităţilor în risipirea banului public. Acum, situaţia este diametral opusă – mă văd nevoit să critic statul pentru faptul că nu ştie ce să facă cu banii şi nu este în stare să îi investească în economie şi să creeze locuri de muncă.
Nu-i vorbă, excedentul este mai bun decât deficitul excesiv, dar şi să stai cu două-trei miliarde în conturi, când geme ţara de persoane fără ocupaţie… nu-i păcat de Dumnezeu?
Discutând cu ascultătorii la România în Direct, cineva a observat faptul că, dacă statul ar reuşi să creeze locuri de muncă suficient de repede prin investiţii în infrastructură, atunci ar avea bani şi de scăderea TVA-ului.
Observaţia este corectă, cu condiţia ca cineva să judece atât economia, cât şi veniturile statului, într-un mod mai dinamic, nu aritmetic. Dacă zici – scad TVA-ul cu patru puncte, rezultă că trebuie să cresc alte taxe, atunci gândeşti aritmetic.
Dacă zici, uite, creez 5000 de noi locuri de muncă printr-o investiţie, să zicem într-un drum, iar fiecare dintre cei angajaţi acolo va avea în medie 1000 de lei, pe care îi va cheltui pe mâncare, şi atunci rezultă că vor creşte cu un milion încasările din TVA, atunci se cheamă că ai reuşit să surprinzi dinamica economiei.
Acesta este şi motivul pentru care n-am fost niciodată fanul scăderii TVA-ului când statul a avut de ales între o astfel de măsură şi reducerea taxelor pe muncă.
Şi, apropo, în acest început de an, creşterea încasărilor din TVA acoperă de cinci ori scăderea CAS-ului din toamnă…
Şi, ce credeţi, această creştere a consumului, la care asistăm acum, vine doar din pomeni sociale, sau vine de la oameni care au salarii mai mari şi, deci, consumă ceva mai mult?
