Victoria Bisericii misionare asupra poporului său barbar
de Moise Guran
Eu cred, la modul sincer, că despre capacitatea managerială a Preafericitului Daniel nici nu are rost să mai discutăm. Este dincolo de orice îndoială… Doar aşa, de exemplu, vă spun că, în paralel cu minuţioasa organizare naţională pentru strângerea de semnături şi adeziuni la ora de religie, Biserica Ortodoxă a avut şi un plan B, un plan aplicat deja în unele unităţi şcolare, şi anume acela de a deschide un soi de cabinete de religie…
În sensul de laboratoare şcolare, dacă n-aţi înţeles… cum ar fi cel de fizică, în care probezi tensiunea electrică şi legea lui Ohm, sau cel de chimie, în care pui fenoftaleina în sodă, la fel şi un laborator de religie, în care copiii pot experimenta minuni, după cum aflăm din Ziarul Lumina… un fel de laborator de învieri…
Nu glumesc, deşi îmi vine să rad, dar dincolo de râs şi de absurditatea unei astfel de idei, subliniez, deja aplicat, parţial, şi pentru care pare a exista un plan naţional de extindere, existenţa unui plan de backup este întotdeauna marca unui bun administrator.
De aia spun… Patriarhul Daniel e cel mai tare! Biserica are cel mai stabil trust de presă şi, evident, propagandă, site-urile legionare îl ridică în slăvi, că doar le finanţează prin reclame la cărţi religioase, politicienii îl doresc de partener că doar îi învredniceşte cu voturi, iar şcoli fără apă curentă vor primi totuşi bani pentru un laborator de religie.
Deşi nu mă număr printre cei câţiva rătăciţi ateişti extrem de vocali pe Facebook şi doar atât, aş vrea să îl critic astăzi constructiv şi democratic pe Patriarh. În ciuda eficienţei sale dovedite cu prea plin în cei câţiva ani de când conduce Biserica Ortodoxă, eu cred că efectul final al acestei incisive campanii de a pune Biserica în toţi şi în toate va fi exact prea plinul.
Liniştita şi comunitara noastră biserică strămoşească se transformă pe zi ce trece într-o instituţie de prozelitism agresiv, de care multora cât de curând o să ni se întoarcă.
Preotul ortodox este un membru respectabil al comunității. La țară, de multe ori, el este un gospodar ca toți ceilalți – ară, mulge vacile, dar ține și slujbe. Să faci din preotul ortodox un soi de misionar iezuit, trimis să civilizeze poporul barbarizat de internet şi modernism TV, sau să duci lupta cu un darwinism inexistent până pe băncile şcolii, pentru a speria copiii din clasele primare în încercarea evidentă de a le seta destinul şi dezvoltarea armonioasă, această este în final o agresiune împotriva societăţii.
Poate mă înşel eu, dar în ciuda pseudo-referendumului făcut cu adeziunile la ora de religie, Biserica Ortodoxă nu se îndreaptă spre o pacificare cu societatea noastră ci, din contra, acţionează deja ca un simbiot intrat într-un război de dominaţie chiar cu gazda.
O spun cu calm creştinesc şi, de-oi greşi, sunt gata să întorc şi celălalt obraz – cine scoate sabia, de sabie va muri…
Părinte Patriarh, aţi devenit un lider prea eficient… lăsaţi-o mai uşor, că deja ieşiţi în evidenţă! Cruciadele au fost războaie în toată regula dar s-au încheiat demult. Cruciada de infiltrare pe care atât de eficient o purtați cu societatea românească, seamănă deja prea mult cu un război în care îi descosiderați pe români, le folosiți teama de progres pentru a-i manipula, dar le folosiți și complexele de inferioritate pentru a vă justifica autarhia și pentru a vă alimenta puterea. Nu e normal. Rolul Bisericii este să aducă totuşi pacea.