DNA-ul şi-a triplat „cifra de afaceri”
de Moise Guran
Ascultând-o pe Laura Codruţa Kovesi la prezentarea bilanţului DNA pe 2014 m-au apucat la un moment dat şi nervii. Cifrele sunt, într-adevăr, impresionante dar, aşa cum bine remarca cineva, sunt doar cifre. Dincolo de sentimentul plăcut pe care ţi-l poate da satisfacţia unor condamnări primite de corupţii patriei, satisfacţia asta tot pe burta goală rămâne.
Dacă DNA-ul ar fi un judeţ al României, atunci, într-un top al contribuţiilor la bugetul statului român, DNA-ul s-ar încadra pe locul opt, între Prahova şi Brașov. 2,7 miliarde de lei este totalul confiscărilor în sentinţe definitive, în anul 2014, însumat cu pagubele pe care statul român nu le-a mai suferit datorită intervenţiei la timp a procurorilor DNA. Aşa cum spuneam, este o cifră mai mare decât toate contribuţiile însumate ale firmelor şi cetăţenilor din judeţul Braşov, unul dintre judeţele mari şi bogate ale României.
Problema este, însă, că DNA-ul nu se poate ocupa de executări silite, nici n-are cum cu cei 100 şi ceva de procurori pe care îi are. Le predă Fiscului, iar Fiscul n-a executat nici 10 % din aceste sume. Aud că se fac calcule şi strategii, dacă este oportun sau nu să vinzi acum imobilele confiscate de DNA de la corupţii condamnaţi, că preţurile imobilelor ar fi mici şi că, deci, statul ar face mai bine să le administreze.
Haida, de!
În multe cazuri administrarea asta a statului nu înseamnă decât faptul că rudele condamnatului rămân în casa confiscată, plătind o chirie de multe ori modică bugetului de stat, că averea, furată sau făcută cu bani furați de către coruptul care a ajuns la pușcărie, tot neatinsă rămâne, în aşteptarea unor vremuri mai potrivite pentru aranjamente.
De aia, vă spun… ne alegem mai mult cu circul decât cu pâinea şi e păcat. Kovesi n-a spus-o, dar îmi imaginez că trebuie să fie destul de frustrant şi pentru fiecare dintre cei 100 de procurorii ai DNA, să ştie că fiecare dintre ei a adus, într-un mod teoretic, la bugetul statului cam 20 milioane lei, numai anul trecut, dar aceşti bani sunt doar scriptici, trecuţi undeva într-o statistică, în loc să se întoarcă în salarii, pensii, spitale, şcoli şi ce-o mai avea nevoie ţara asta.
Apropo de confiscările astea definitive, în 2014 DNA-ul şi-a dublat „cifra de afaceri”, este de departe cea mai eficientă instituţie a României, gradul de încredere al DNA a explodat, condamnările şi arestările merg ca pe bandă rulantă, dar lumea încă le asociază meciurilor politicie. Prea puţini înţeleg că e o mai mare legătură între aceste condamnări şi sărăcia din ţara noastră.
